vineri, 3 ianuarie 2014

Sa fie de sufletul raposatului

Nuş cum e la voi în familie dar în neamul meu toţi suntem cu moţ în frunte. Asta înseamnă inclusiv că murim când îţi e lumea mai dragă, am pierdut numărul înmormântărilor de pe 1 Mai, al morţilor de Anul Nou şi al celor pe geruri cumplite. Este clar că vrem să fim memorabili, am chiar o străbunică incapatanata care a reusit sa moara pe 1 aprilie. Ca urmare după ce tristetea trece, ne ramân amintirile inmormantarii, culmea placute, pentru că  nu suntem mai altfel decât alte familii şi ne reunim şi noi în grup mare tot al nunţi, botezuri şi înmormântări.  
În 2014 am intrat decişi şi noi şi mătuşa care a murit chiar pe 1 ianuarie când noi nu ne reveniserăm bine după Revelion.
Amu’ să nu ne înţelegem greşit a fost o femeie minunată, numai că de vreo 2 ani nu mai era, femeia aia pe care o ştiam noi a dispărut încet în valuri de demenţă şi uitare, în urmă a rămas o cochilie de oase şi carne din ce în ce mai puţine, din ce în ce mai suferinde care a decis să plece în prima zi a anului.
Suntem şi decişi în neamul ăsta dacă tot ştii că o să faci ceva ce rost are să o laşi pe mai târziu.
Durerea ne-am consumat-o în porţii mici de-a lungul timpului, nu a fost un şoc, nu a fost una din realităţile pe care mintea nu le poate cuprinde, a fost un final logic, o încetare a suferinţei fizice, aşa că înmormântarea ne-a prins liniştiţi, mai dispuşi să ne-o amintim pe femeia care a fosrt decât oamenii luaţi prin surpriză de eveniment.
Ne-am orientat la faţa locului cu cele după tradiţie pentru a duce mortul al locul lui şi recunosc mintea mea a fost mai degrabă preocupată de fiul epileptic care a rămas în urmă decât de vreo înmormântare răsunătoare cu sobor de preoţi.
Şi de aici au început nervii mei. În primul rând m-a umplut de respect preotul de parohie care a preferat să meargă cu „botezul” a se citi să intre1 minut în casă şi să deie de două ori cu busuiocul cu apă teoretic sfinţită pe pereţi contra modicei sume de minim 10 lei. Mno în cele 3 ore cât am avut nevoie de preot a călcat măcar 100 de case moment în care am priceput de ce o fost mai interesantă preumblarea asta decât să citească ultima slujbă creştinei noastre.  
Nuş ce face restul neamului dar eu până nu se mută el spre o parohie mai mănoasă plănui să merg la biserică în altă parte, nu de alta dar ce rost are să mă duc al biserică şi să păcătuiesc cu gândul?
Ne-am descurcat am luat alt preot căruia îi bag o singură vină, umblă însoţit de un analfabet incapabil să citească ce avea de citit din cartea aia deschisă în faţa lui, scurt pe doi cunosc copii de clasa 1 care citesc mai bine decât asistentul preotului, cum s-o chema la ei categoria asta.

În al doilea rând era să mai fericesc vreo câteva familii din sat prin uciderea în chinuri a babelor păstrătzoare de tradiţii. Că e musai să fie 100 de colaci la o înmormântare la care au venit 40 de oameni şi trebuie făcută clar mâncare pentru 100 de oameni deşi la masă au venit vreo 22. Dar cum să te faci taman tu de râsul lumii?
Au trebuit distribuite batice pe care  nimeni nu le poartă, daţi la pachet câte 3-4 colaci să aibă şi găinile ce mânca, mere care ghinion or fost tăiate şi vor avea aceeaşi soartă.
Cu pretul vieţii mele nu pot pricepe de ce am dat câte 4 batiste pe cap de om prezent în  biserică, ei nu aveau nevoie de ele, eu nu le puteam întoarce acasă, că neapărat trebuie date 44. De ce mai exact îi trebuie mortului 44 n-am de unde să ştiu.
A fost o înmormântare minimalistă care o dus pe undeva la 3000 de lei şi o fost minimul pe care l-am putut face şi am avut lucruri cumpărate în avans şi fiul supravieţuitor tot o să mai aiba nişte datorii după asta şi a fost numai înmormântarea.
Nu ştiu la alţii cum o fi dar în Oltenia clar ar trebui sa ne faca electrosocuri să ne calmăm cu pomenile astea, nu vreti sa stiti ce inseamna pomana de la 6 saptamani şi de la 7 ani cand dai un pat, un recamier, o canapea ceva , să poată sufletul defunctului sa se odihnească, o masa neste scaune ca poate o avea invitati, plus suficiente vase  si tot felul de obiecte pentru dotarea bucătăriei unui restaurant mic. Şi haine, noi nu din ale mortului, că deh cine să poarte haine de la mort, de parcă omul  nu le-a purtat când era în viaţă.
Scurt pe doi o înmormântare  şi pomenirile pana la 6 saptamani ( lasă-le pe cele de pana la 7 ani) decente, care să nu te bage în gura lumii că eşti milog şi te doare în başcheţi de defunctul te scoate pe la 15 000  de lei. Lucruri consumate inutil aşa cum am spus, mancare pe care nimeni nu o, vase pe care nimeni nu le foloseşte, ritualuri care nu mai ştim de unde vin cu numere fixe de obiecte care trebuie date.
Cu banii ăştia ai putea ţine în şcoală un copil sărac pentru un an de zile şi ar fi mai mult bine decât mâncare de sufletul mortului, ai putea reabilita un salon în spitalul din oraşul tău, ai putea face un bine, de multe ori ai putea face un bine chiar familiei mortului care destul suferă că a pierdut un membru nu are nevoie să plătească şi rate la sicriu şi colaci.
În zile ca asta mă simt sătulă până peste urechi să trăiesc în România, să ne plângem că nu avem şcoli, spitale,  drumuri, cămine de bătrâni, bani de medicamente şi să plătim exagerat pentru  mâncare, haine şi farfurii pentru sufletele morţilor. Când om pricepe că trebuie să avem întâi grijă de cei vii şi că pentru cei duşi sunt arhisuficiente rugăciunile şi o colivă?

Şi nu aş fi aşa amărâtă de treaba asta dacă nu aş avea bănuiala că peste o săptămână repetăm figura numai că nu la modul minimalist şi la fel de inutil pe fondul cauzei. 

5 comentarii:

  1. da` cu popa? ăla care vine și după ce cântă - că-și face jobul - și dup-aia murmură-n barbă că nu i-ai mai dat bani, de ăla ce zici?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine mama m-a invatat ca nu e frumos sa mormai, ca trebuie sa vorbesti clar ca sa priceapa omul ce ii spui asa ca eu nu injur niciodata in barba cand interlocutorul si-o cere

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  2. Mda, le cunosc și eu pe marile astea maestre de ceremonii care, luate din scurt, nici n-au habar de ce trebuie să procedezi într-un anume fel sau altul. Culmea e că obiceiurile astea nu vor dispărea odată cu ieșirea lor din peisaj fiindcă mereu se vor găsi câteva mai sărace cu duhul, dar bune de gură, care le vor prelua și duce mai departe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sunt optimista, la un moment dat se vor schimba proportiile, noi vom fi mai multi si vom invinge babele cu pricina :P

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis