luni, 6 ianuarie 2014

Gelozia

Azi m-am trezit mai profundă decât prevede norma cu gândul la gelozie. M-am şi culcat cu gândul la ea ceea ce explică multe. M-am gândit la toate lucrurile frumoase care se duc dracului din cauza acestei emoţii că nu ştiu dacă gelozia este sentiment.
Pe vremea când eram mai tânără cred că aş fi fost o candidată sigură la gelozie, între timp însă lucrurile s-au schimbat. Nu, nu iubesc mai puţin, nici nu cred  de altfel că iubeşti cu variaţii de-a lungul timpului, iubeşti sau nu, fără grade de comparaţie.
M-am schimbat eu, mi-a crescut încrederea în mine şi am învăţat să mă iubesc, eh e drept eu exagerez in domeniu, mă ador de-a dreptul pentru că merit, vorba unui slogan publicitar la cosmetice.
Gelozia este reflectarea unui complex de inferioritate asupra unei relaţii, tu nu te simţi bine în pielea ta şi atunci priveşti cu îndoială potenţiala concurenţă şi tocmai pentru nu te crezi suficient de frumos, deştept sau devreme acasă eşti dispus să le atribui celorlalţi toate calităţile care ţie crezi că îţi lipsesc, fie că persoana aia le are sau nu.
Dacă ai mai avut şi ghinionul să ai un partener care foloseşte pârghia asta pentru a controla relaţia eşti deja pe lista de înscriere la un spital drăguţ de boli nervoase.
Gelozia nu se vindecă prin terapie de cuplu pentru că în fond nici nu e o problemă de cuplu, este o problemă a ta, este un strigăt de ajutor care îţi spune că la unul sau mai multe niveluri tu nu te placi, nu te accepţi măcar sau te urăşti.
Când ţi se întâmplă nu prea are rost să urli la celălalt sau , mă rog, fă-o dacă se înscrie în tiparele relaţiei voastre, mai degrabă verifică unde e problema ta cu tine şi învaţă să o depăşeşti.
Alege ce tehnică vrei : meditaţie, afirmaţii, cursuri, abonamente la sală sau la cosmetică, schimbă ce era de schimbat până când vei ajunge să înţelegi că eşti o persoană minunată şi apoi reconsideră situaţia.

Când tu ai încredere în tine să te simţi nesigur din cauza unei alte persoane este ca şi cum soarele s-ar simţi ameninţat de o lumânare. Şi da, ştiu că Paler a dat pe piaţă cugetarea aia cu lumânarea care poate face ce nu poate face soarele, să lumineze în întuneric, ceea ce i-a scăpat maestrului în cugetarea asta de valoare este că întunericul nu poate exista acolo unde se găseşte soarele, în vreme ce pe lumânare o înconjoară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis