joi, 26 decembrie 2013

cum sa iti pastrezi zen-ul

Aşa cum ştiţi sau nu, eu m-am  născut zen, după care am uitat de treaba asta şi mi-a luat vreo 3 ani să redescopăr starea. Acum dau sfaturi, gratuite încă, despre cum să îţi recucereşti zenul ca pe o comoară de preţ şi mai ales despre cum să îl aperi de invadatori.
Şi cum suntem în prag de an nou uite o ocazie minunată să îmi fac o promisiune de care să mă ţin în 2014 şi să o scriu al timpul trecut ca şi cum s-ar fi împlinit deja pentru că dacă vrei înseamnă că există o cale să se întâmple şi dacă există o cale înseamnă că s-a şi întâmplat deja.
2014 a fost anul în care am renunţat la jocurile pe calculator. Iniţial au fost cele pe care le aveam salvate în unitate, slavă domnului nu le cumpăram, asta ar mai fi lipsit să dau şi bani pe ele, apoi au venit cele online mai ales de pe platforma Facebook-ului.
Bani nu dădeam dar în rest dădeam de toate, Dumnezeu ştie câte ore  nu am dormit pentru a planta cartofi în Farmville şi a construi palate în Castelville şi ce oi mai fi jucat de-a lungul timpului.
Şi încă pierderea timpului ar fi fost cea mai mică problemă, cea mai mare a apărut abia acum când mi-am redescoperit zenu-ul, când urgenţele şi crizele din Realia nu mă mai consumă.
De Crăciun cum tot nu puteam  face altceva mi-am dat voie să mă joc Kitchen Scramble mai exact, pentru că nah îmi place să mă joc în bucătărie şi de-a bucătăria. Nu mi s-a părut o mare problemă pentru că genetic am fost concepută să rezist tentaţiei e a plăti pentru jocuri pe calculator, aşa că nu mi-am debitat cardul pentru a cumpăra bani virtuali cu care să îmi plătesc upgrade-urile care m-ar face să zbor peste nivele.
Resursele se strâng greu: un coş de alimente la 5 minute şi ai nevoie de 10 coşuri pentru un nivel deci timp foarte mult dacă nu eşti dispus să plăteşti extra nu vei pierde. Deşi pierzi, deşi prezentul blog a fost scris probabil în timpul pe care l-aş fi pierdut jucând un nivel.
Problema este alta, nivelurile sunt concepute din ce în ce mai rapide, din ce în ce mai imposibile astfel încât fără oalele minune pe care ar trebui să le cumperi nu le mai  poţi depăşi. Şi aici ai două soluţii, pierzi pe lângă timp şi bani pentru a lua oalele şi a fi fericitul câştigător într-un joc fără miză sau încerci să faci faţă cu instrumentele oferite gratuit şi te enervezi când pierzi resurse peste resurese fără să evoluezi.
Stresul acumulat cu ocazia asta nu e de ignorat. Mi-am antrenat mintea să recunoască stresul, să îl elimine by default fără vreo intervenţie măreaţă din partea mea şi mintea mea a sunat clopoţelul de alarmă. Eram enervată din cauza unui joc stupid care pe lângă nervi îmi mânca nişte minute din viaţă.
Şi aici apare a treia opţiune pe care dezvoltattorii jocului nu au avut-o în vedere, sau poate au avut-o dar de vreme ce e vorba de public neplătitor nu i-a interesat evoluţia. Te poţi opri, poţi dezinstala jocul şi poţi refuza să îţi pierzi  timpul şi zen-ul cu ciorbe vituale.
Dacă tot am atâta timp poate ar trebui să descopăr dacă în zona mea nu există o cantină a săracilor şi dacă nu e una poate ar trebui înfiinţată. Aş putea scrie nişte bloguri de postat când sunt foarte ocupată, aş putea citi o carte care mă relaxează, aş pute face 1000 de lucruri bune pentru mine dacă renunţ să butonez în disperare mouse-ul într-o fermă, bucătărie, coafură sau orice altceva virtual.
Şi aşa 2014  a fost anul în care am renunţat la jocurile pe calculator, pentru că în Realia fiecare nivel se întâmplă o singură dată şi nu e indicat să îl ratezi.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis