marți, 17 decembrie 2013

Ce vraji am mai facut

Mno să vă povestesc ce am mai făcut de când am dispărut de pe aici. Ei bine, m-am ocupat de aspectul meu, ştiu, orice femeie care se respectă îşi tunde vârfurile pletelor la habar n-am ce interval de timp.
Eu am reuşit cumva să nu ajung la tuns vreo 8 luni, n-am idei cum au trecut, bine am. Sunt o persoană comodă, m-am obişnuit cu o tanti care mă tunde şi mi-e greu să o schimb. Pentru a înţelege dificultatea situaţiei pe aia dinaintea ei am păstrat-o vreo 2 ani deşi insista să mă tundă conform viziunii proprii şi nu instrucţiunilor mele.
Ca atare într-o zi în timp ce eram la birou mi-au căzut ochii pe vârfurile pletelor mele de aur care arătau aşa ca nişte paie în dezagregare şi mi-am zis că nu se mai poate. Cum io mi-s foarte impulsivă, încă mi-aduc aminte de ziua în care m-am trezit roşcată şi fără vreun plan şi m-am dus la culcare brunetă, un fel sora din Est a Morticiei Adams, mi-am luat telefonul ultrainteligent, despre el vă povestesc altă dată şi am sunat-o pe tanti care-mi tunde pleata, hai să îi zicem Geta.
Memoria mea ireproşabilă vă asigură că rea 30 noiembrie, mno după conversaţia cu tanti reuşisem să prind cu mari eforturi o programare în ajunul Crăciunului pe la orele 22 şi era maximul pe care îl putea face.
Hello voiam să îmi tai vârfurile, pentru transplanturi de organe mă adresez altor companii, aşa că am mulţumit şi am promis că revin cu un telefon să sigilăm afacerea ca la carte.
După care mi-am luat paltonul şi m-am pornit la colindat prin oraş după operator foarfecă, la starea de nervi în care mă găseam puţin a lipsit să mă duc la frizerie şi să-i spun să  mă ia cu nr 1. Primul salon care mi-a ieşit în cale voia 50 de lei pentru opera de artă, într-o zi obişnuită nu aş fi cârtit dar în ziua aia aveam nervi, deci am zis pas. Al doilea salon nu avea preturile afişate la vedere, nu m-am obosit să intru, la al treilea isprava costa 20 de lei.
Am intrat şi am dat de un nenea blondiu, ne-am uitat suspicioşi unul la altul şi am pus întrebarea secolului
-Mă puteţi tunde şi pe mine?
- Sigur dar trebuie să ne apucăm acum că în 45 de minute am o programare.
M-am uitat la el ca la nebuni 45 de minute? Îşi imagina că stau atât?
-         Mno zic, numa’ bine că în 20 de minute eu trebuie să fiu gata
A fost rândul lui să se uite ca la nebuni.
Am făcut afacerea, m-am aşezat pe scaun şi omul s-a apucat să baleteze în jur, chiar am avut o polemică legată de tehnică, eu voiam numai afurisitele alea de vârfuri jos, el încerca să îmi explice că nu se potriveşte cu ce avusesem înainte în păr.
         Scurt pe doi după ce i-am spus să nu se mai chinuie să îmi taie firele albe, că nu-mi tulbură zen-ul, după ce mi-a tuns individual fiecare fir de păr cred, am scăpat.
         A doua zi am aflat că preţul unui tuns decent ca ăla cu care mă alesesem eu e de vreo 100 de lei, sincer mi se par o exagerare, dar cine sunt eu să comenetez gărgăunii oamenilor?

         Din aventura asta m-am ales cu o revelaţie : îs bătrână frate dacă stă omul să-mi pigoală firele albe şi o decizie : în viaţa mea nu-mi mai dau părul pe mâna unei femei, este al treilea nenea care  mă tunde şi jur că toţi au făcut treabă mai bună decât tantile.

2 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. vorba lui Creanga, nu stiu la altii cum o fi dar pe mine nenii m-au tuns impecabil, mai ca nu au stat sa imi usuce fiecare fir de par in legea lui si nu pot zice ca am platit mai mult, ba din contra

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis