duminică, 17 noiembrie 2013

Minuni

         Săptămâna asta am fost plecată, mult, am tot mers şi pe drumurile astea în maşină am lăsat radioul să meargă. Aşa se face că luni am prins undeva, nu mai ştiu pe ce post o emisiune care şi întreba ascultătorii dacă ei cred în minuni.
         Şi oamenii au răspuns, unii că da, alţii că nu. Unii convinşi că toate bune câte li s-au întâmplat sunt urmarea inteligenţei, hărniciei sau altei calităţi de-a lor, alţii siguri că le veghează cineva paşii şi le seamănă viaţa cu minuni.
         Şi tocmai la ăştia, credincioşii în minuni, m-am găsit să cârcotesc, dap sunt minunată dar departe de a fi perfectă. M-a surprins definiţia lor cu privire la minuni: vindecări dincolo de previziunile medicilor, accidente din care au scăpat cu viaţă, necazuri pe care le-au ratat pentru că au pierdut autobuzul
         Chiar e necesară desfăşurarea asta de forţe pentru a crede în minuni? Ziua mea era în sine o minune, nu mă salvasem din nici o boală pentru că sunt perfect sănătoasă şi starea asta de sănătate este o minune. Nu scăpasem cu viaţă din nici un accident teribil pentru că drumul meu fusese sigur şi asta în sine e o minune. În afara maşinii toamna îşi făcea încă de cap cu o nebunie de frunze în toate nuanţele de galben şi roşu şu pe alocuri maron, soarele se juca de-a v-aţi-ascunselea printre nori, câmpurile cu grâu nou se întindeau verzi şi îngrijite ca o împărăţie de catifea până al linia orizontului aşa cum nu le-am mai văzut de mult.
         Sunt atâtea minuni în jur, obişnuite, cotidiene, pe care le considerăm un fapt garantat, pe care nu le băgăm de seamă, în care nu credem şi pentru care nu suntem recunoscători. Noi avem nevoie de demonstraţii în forţă, trebuie să se deschidă cerurile pentru a fi de acord că da, minunile există.

         Aşa că mă întreb acum poate că bolile alea incurabile de care unii ne vindecăm totuşi, poate că accidentele alea teribile din care uneori scăpăm fără un fir de păr clintit sunt numai nişte demonstraţii suplimentare de care nu ar fi nevoie şi prin care nu am fi trecuţi dacă ne-am opri din când în când şi ne-am da seama că simpla noastră existenţă este în sine o minune.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis