miercuri, 27 noiembrie 2013

Fairy tail romance

Mulţămesc lu’ Dumnezeu, Universului şi cui o mai regiza treaba asta numită viaţă că m-am născut în zilele noastre. Ştiu toate vrem să fi fost pe acilea pe vremea prinţeselor, cavalerilor şi zînelor bune,  mie una mi-a trecut, mie mi-e foarte bine în timpurile moderne.
Mă gândesc cum decurgeau romanţele pe vremea aia şi cam care ar fi fost rata divorţurilor daca ar fi existat opţiunea, adică îl vedeai pe Făt Frumos o dată şi gata ştiai că e cel mai potrivit din 9 împărăţii să îţi petreci restul vieţii cu el, ca să nu mai zic că dacă apucai să îl vezi erai de-a dreptul norocoasă, poate numai îl visai sau ştiai aşa din auzite că ar exista dar nu aveai idee nici cum arata, nici ce e prin mintea lui că doar nu puteai să-i citeşti blogul sau profilul de Facebook.
Bucuria asta de a trăi în timpuri moderne mi se trage însă de la lipsa condiţiilor. Nu am văzut picior de basm în care să nu fie nevoie să faci vreo chestie inteligentă foc pentru a-l cuceri pe Făt Mişto ăsta ( de fapt nici prinţii nu o duceau mai bine şi ei aveau ditamai lista de sarcini, dar dacă vor să se plângă n-au decât s-o facă pe cont propriu).
Dacă voiai să fii doamna Făt Frumos aveai de lucru nenică, trebuia să separi grâul de neghină, să mergi nici îmbrăcată nici dezbrăcată ( nu că asta ar mai fi o problemă în zilele noastre), să porţi un număr unic la pantof, să dormi cu sutele de ani că sufletul tău pereche nu s-a născut încă ( simt cum mi se formează în aria Broca un blog despre anormalitatea relaţiilor de basm), să te îneci cu mere, să nu te tunzi ever veci.
Culmea e că deşi vremurile s-au schimbat considerabil unii domni nu au prins de veste.
Nu ştiu alte domniţe cum sunt dar eu când aud formula „Dacă mă iubeşti atunci.........” văd multicolor în faţa ochilor. Uneori nici nu se folosesc cuvintele că vorba aia mijloace de şantaj sentimental sunt destule, efectul e oricum acelaşi.
Să ştii că pot să te iubesc, s-ar putea să îmi fii atât de drag încât să fii parte din mine, să îţi dau fără să crâcnesc un rinichi, o bucată de ficat sau tot sângele pe care un doctor ar fi de acord să-l scoată din mine, s-ar putea să te iubesc suficient încât să mai las un vis două pe lista de aşteptare cu şanse mari de neîndeplinire numai că să te văd pe tine fericit, pentru că eşti important, pentru că eu am decis că e un sacrificiu acceptabil. Numai că imediat ce aud începutul ăsta cu „Dacă mă iubeşti.........” îmi revin instantaneu şi îmi vreau înapoi rinichiul, ficatul şi visele.
Dacă te iubesc îţi dau atât cât pot da din mine, dar dacă te apuci să îmi ceri diverse nu o să mă execut, chiar dacă te iubesc, chiar dacă nu vrei mare lucru şi nu pentru că nu te iubesc ci pentru că tu nu mă iubeşti şi mai rău ţi se pare ok să obţii ceva avantaje din dragostea mea.
Aşa că mulţămesc regizorilor care m-au trimis în timpul ăsta în care îmi pot lua jucăriile să plec din orice relaţie de gen fără a da de pământ cu toate volumele de basme ale copilăriei, pentru că nu pot vedea iubirea sub forma asta economică în care totul are musai un preţ.

         

8 comentarii:

  1. Imi place cum vezi lucrurile si ca nu visezi la cai verzi pe pereti. Sau la cai de-aia de mananca jaratec si se transforma in Mercedes. Eu, daca era sa fiu personaj de poveste sigur as fi ost gaina babei, aia de-a luat exemlu de la cocos si a plecat in lume sa faca avere dar s-a oprit extaziata la prima margica... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi fost tragic sa fiu personaj de poveste :)

      Ștergere
  2. Si sa porti corsetul ala extraordinar de incomod. Partea buna e ca pe atunci lesinai direct , era semn de "feminitate" toti cavalerii sareau la resuscitare , azi faci naibii un atac de panica pt ca is prea multi in supermarket si zice lumea ca esti nebuna ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh da si codul morse din batai de evantai si grija constanta despre ce va spune lumea, e mult mai bine acum

      Ștergere
  3. Hai, fata, ca-mi placi din ce in ce mai mult :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand ajung eu la Londra sau tu la Craiova propun sa ne si imbatam in tandem, dupa asta o sa ma iubesti de-a dreptul :P

    RăspundețiȘtergere
  5. Uite, acesta este un benefeciu al timpurilor pe care le trăim, la care niciodată nu m-am gândit până acum. E drept, că m-am gândit de multe ori că viaţa noastră este mult mai uşoară, dar la libertatea iubirii, nu prea am meditat. De acord, că şantajul emoţional te face încet, să fugi din relaţia respectivă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu una fug imediat nu incet, daca nu smulgi plasturele dintr-o miscare e mai dureros :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis