miercuri, 16 octombrie 2013

Vesti proas(pe)te dar nu foarte :P

         Aşa cum spuneam am lipsit mult, probabil voi mai lipsi. Am trecut numai aşa să mă laud ce bine mă descurc cu aplicarea propriilor sfaturi.
         Am avut în săptămâna asta trei momente de revelaţie.
         Primul a avut loc într-o după amiază frumoasă, din aia de poveste cu pomi incendiar galbeni şi soare ca o gutuie. Auzisem de vreo 3 ori din surse diferite despre problemele unei prietene cu sarcina, anii de obişnuinţă m-au luat prin surprindere şi am avut intenţia să povestesc mai departe unei alte prietene comune care încearcă la rândul ei să facă un copil. Şi chiar înainte să deschid gura mi-a venit în minte regula celor trei pe care nici nu mai ştiu de unde am cules-o. Era adevărată informaţia? Probabil deşi cunoscând oamenii bănuiesc că au mai adăugat ceva dramatism pentru impresia artistică. Este utilă? Nope, nu avea nimic de făcut cu ea. Este plăcută? Cu siguranţă nu,  chiar invers.
         Şi am tăcut, am vorbit despre pisica neagră ce ne urmărea dintr-o curte, de petecele de albastru ale cerului, de vise pentru viitor. Mă gândesc că am fi ceva mai fericiţi dacă am alege să nu mai repovestim informaţii neplăcute şi inutile şi mă bucur că e prima dată când mi-a reuşit.
         Al doilea moment a avut loc la o cafea de dimineaţă, când din cei 10 oameni care stăteau în jurul mesei 8 povesteau despre boli. Pricep că sunt o realitate dar frate unele din ele nici nu erau ale noastre sau ale rudelor apropriate, poveşti despre bolile unor cunoscuţi care nu ne ajutau cu nimic, poate numai ne stricau ziua. Care este scopul în care doi oameni sănătoşi se întâlnesc să îl căineze pe al treilea, absent, pentru boala lui. Nu ajută pe nimeni, nici măcar pe cel bolnav, pentru că nu este o conversaţie de genul totul va fi bine, se rezolvă, se însănătoşeşte. Nu, este din aia apocaliptică în care omul are un furuncul şi după vreo 4 repovestiri furunculul poate deveni tumoare iar după încă vreo 5 deja este dincolo de ajutorul medicinii şi ar trebui să se pregătească de cele veşnice. În afară de a ne scădea cu toţi vibraţia şi de a-i fi menit colectiv bietului om să îi meargă din rău în mai rău ce am făcut?
         Al treilea moment a avut loc ieri, în timpul unei minunate crize de spasmofilie, care nici măcar nu m-a surprins de vreme ce toată lumea în jur se încăpăţânează să povestească numai de boli.
         Ei bine , în timp ce mă gândeam dacă ar trebui să-mi caut o pungă în care să respir pe holul unei instituţii şi respiram aşa cu gura deschisă ca o cetăţeancă de 90 de ani după urcarea unor scări m-am trezit că în loc să am nervii obişnuiţi, că fix criza aia îmi lipsea, eram de fapt recunoscătoare pentru ea.
         Eram de-a dreptul fericită că subconştientul meu care e mult mai deştept decât conştientul mi-a atras atenţia că m-am lăsat prea înconjurată de poveşti despre boli, că a reacţionat prompt cu o boală din dotare şi nu a aşteptat să ajungem la ceva serios. În fond spasmofilia nici măcar nu e boală serioasă, e un dezechilibru de minerale, în care te simţi de parcă eşti pe moarte dar nu există nici o posibilitate să ţi se întâmple.
         Aşa că azi în vreme îmi bag în venă calciu ca să fiu trendy  m-am oprit un pic să vă scriu şi vouă a nu ştiu câta oară  acelaşi sfat: supravegheaţi-vă gândurile, cuvintele, poveştile din jur, dacă nu poţi face un om să nu îţi mai spună poveşti triste abandonează-l fără să priveşti înapoi, viaţa o să îţi ofere fix ce ai planificat. Nu mă interesează că plângi pentru o prietenă căreia i se sfârşeşte lumea sau pentru cuplul din Titanic, că eşti trist din cauza unei poveşti reale sau ţi-a rămas tristeţea cuibărită în suflet dintr-o carte genială dacă asta îţi ocupă preponderent mintea, dacă pui suflet în emoţia respectivă atunci aşteaptă-te să întâlneşti situaţia geamănă în viaţa ta, cu atât mai curând cu cât emoţia este mai intensă.


6 comentarii:

  1. ooo...mi-ai amintit de pomii din excursia de anul trecut...super culori!
    http://krmenslife.blogspot.ro/2012/11/wonderful-colors-of-autumn.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Adica sa renunt la titlul onorific de Mama Ranitilor? Si sa bag embargo la spovedanii pe motiv ca am patrafirul dat la spalatorie? n-am nici o sansa! Pai pana nu sterg eu o lacrima si nu zic "nu vrei sa-ti prind un deget in usa ca sa nu te mai doara sufletul?" nu scap.Dar eu am rabdare si inca mai posed ceva imunitate la povesti lacrimogene, acumulez cam trei luni inainte sa trag un bocet purificator...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am renuntat sa ii protejez pe altii, sa tina naibii un jurnal daca au chef sa se planga, poate il publica si se scot si cu banii, oamenii fiind mult mai inclinati sa citeasca tragedii decat chestii vesele

      Ștergere
  3. Te-ai descurcat bine.
    Eu m-am panicat deunazi tocmai in Auchan , inecandu-ma cu saliva....how pathetic is that

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cunosc sentimentul si nu e patetic, bunica-mea e mare experta in genul asta de inecat a fost nevoie sa chem salvarea pe tema asta.

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis