sâmbătă, 26 octombrie 2013

Basme populare romanesti: accesul liber la justitie

         De câteva zile tot stau şi mă minunez cum încearcă statul român să scoată bani din orice, mai ales din lucruri care sunt deja ale tale. În episodul de azi din seria basmelor populare româneşti mă preocupă liberul acces la justiţie.
         Liberul acces la justiţie este un principiu fundamental al oricărui sistem judiciar democratic, un drept constituţional şi unul recunoscut şi prin Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului ( a se citit CEDO), unul pe care statul român îl recunoaşte şi-l garantează de o manieră destul de caragialiană adică e minunat dar lipseşte cu desăvârşire. Bine, nu chiar cu desăvârşire dar este mai călcat în picioare decât o gâscă nimerită pe pista de raliuri în timpul cursei de Formula 1.
         Să vă explicitez să presupunem că eu sunt o bătrânică proprietară de apartament, dacă nu ştiaţi bătrânicile cu apartament sau casă sunt foarte iubite de copii, nepoţi şi vecini, toţi dându-se peste cap să le convingă să încheie un contract de întreţinere prin care ei să devină proprietarii apartamentului iar ele să fie sigure că are cine să le facă o supă când le tremură mâinile prea tare pe cuţit.
         După încheierea actului lucrurile stau altfel, uneori întreţinătorii doar „uită de ele”, alteori le sechestrează şi buletinul aşa că se duce şi pensia, să nu mai spunem că la urma urmelor e problema bătrânicilor ce mănâncă şi cum plătesc întreţinerea sau medicamentele.
         Uneori, şi nu rar, când ajung cu contractul la un avocat  descoperă că sumele alea mari despre care le-au citit nepoţii în contract nu sunt banii pe care se presupune că  îi vor da pentru întreţinerea lor ci preţul pe care se pretinde că l-ar fi plătit deja.
         Şi de aici începe odiseea şi Iliada. Încercăm să anulăm contractul. Numai că toate cererile cu caracter patrimonial adresate justiţiei în baza liberului acces se timbrează, care taxă se plăteşte înainte de a se face orice în dosarul respectiv.
         Pentru o casă de 130.000 RON e de plătit o taxă de 4211 Ron. Nu trebuie să intrăm în panică acelaşi atotputernic stat ne ajută prin ajutorul public judiciar, adică dacă nu ai bani conform OUG 51/2008 faci o cerere, ataşezi dovezile şi statul avansează întreaga taxă de timbru sau jumătate din ea în locul tău. Vă vine să credeţi în ce ţară minunată trăiţi?
         Numai că e ca la reclame, mai sunt nişte termeni şi condiţii scrise cu litere mărunte. Pentru a avea parte de scutire 100% venitul pe membru de familie trebuie să fie sub nivelul de 300 de lei, iar pentru reducere de 50% venitul trebuie să fie sub 600 de lei. Dacă ai o pensie de 600 de lei deja nu te mai califici pentru ajutor.
         Ca atare în urma unui calcul simplu pentru a putea ataca actul respectiv, trebuie să trăieşti cu aer mai bine de 7 luni în care să îţi economiseşti fiecare leu din pensie. După ce îţi reuşeşte miracolul acesta nici nu cred că mai ai nevoie să deschizi o procedură judiciară, pentru că mersul pe ape, înmulţirea pâinilor şi a peştelui şi alte lucruri de gen ţi se par joacă de copii.
         Nici nu e cazul să mai spun că poţi avea parte de un judecător extrem de bine pregătit, pus la dispoziţie de acelaşi stat român, care judecător fiind varză va concepe hotărârea conform unor raţionamente care sunt un strigăt disperat după terapie, aşa că faci apel şi mai plăteşti 2106 lei tot taxă de timbru.
         Faptul că în completul de apel sunt doi membri nu garantează că vreunul din ei ştie ce face, aşa că te poţi trezi că faci şi recurs contra altei sume modice de 2106 lei iar în recurs completul uluit de ce s-a întâmplat până atunci casează şi trimite din nou la prima instanţă.
            Accesul liber la justiţie te-a costat 8422 de lei până la acest moment şi eşti în fix situaţia de la început.
         Nu ştiu cum vi se pare vouă dar pe mine ideea că pensia pe  un an jumătate trebuie dată în totalitate pentru distracţia asta nu mi se pare vreo garanţie a accesului liber la justiţie.
         Să vă mai povestesc despre cei care au avut ghinionul să rămână în casa părinţilor, în care au investit pentru reparaţii şi îmbunătăţiri că doar locuiau acolo, şi care după decesul părinţilor descoperă că fraţii sunt de părere să împartă tot fără să ia în considerare contribuţia lor?
         Despre cum plătim pentru împărţirea apartamentelor cumpărate de soţi şi pentru care mai avem 20 de ani de credit? Şi da, plătim numai pentru a ieşi din indiviziune, suntem proprietari plătim numai să ne spună pe care jumătate. Şi dacă vă gândiţi că la notar sau la mediator ar fi mai ieftin mai gândiţi-vă o dată.

         Am auzit săptămâna trecută la tv că românii sunt pe locul 90 în lume în clasamentul fericirii, în loc să ă plâng că suntem atât de jos eu m-am întrebat mai degrabă cum naiba am ajuns atât de sus că nu vedeam motive. Acum ştiu faptul că accesul la justiţie e liber trebuie să fi făcut miracolul.

11 comentarii:

  1. Cum intelegi tu de toate mica de tine :)
    Muntii nostrii aur poarta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda in ziua cand o sa apar cu un pistol la lucru sper sa nu se mai mire nimeni

      Ștergere
  2. Am uitat sa ma semnez: Cuvanta

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi pe mana justitiei! Daca din sistemul sanitar mai ai o sansa sa scapi daca ai o imunitate buna, din justitie n-ai nici una! ...si judecat si cu banii luati! Traiesc si eu o poveste urata in care nu-mi pot face dreptate tocmai fiindca n-am nici o incredere in justitie asa ca prefer sa-i pun cruce si sa astept o justitie divina, mai impartiala.
    PS. poate gasesti doua pistoale ca mi-ar trebui si mie unul.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mno daca ma apuc sa scriu despre serviciu asta o sa devina un blog fuarte deprimant asa ca ma abtin cat pot

      Ștergere
  4. Pana acum m-a ferit Sfantul de justitie, dar tot citesc lucruri si incerc sa ma tin departe. Poti sa-ti iei pistol de-ala cu bile de vopsea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu prea am cum sa ma tin departe ca sunt in minunatul sistem

      Ștergere
  5. Accesul ca accesul, să zicem că ajungem cumva la ea. Actul judecății, însă, e de-adreptul la dicreția unui judecător sau unei judecătoare care îți demonstrează că Justiția aia nu e doar legată la ochi, ci și oleacă bătută în cap.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E greu si sa faci fata la pregatirea unora, dar ideea ca ai dreptate si ca nu poti introduce o actiune pentru ca nu ai banii de taxa de timbru e inca unul din pacatele statului in care traim

      Ștergere
  6. Imi doresc să nu cunosc niciodată astfel de probleme, altfel zău că pun de o revolutie. Nu mă mir că unii lasă totul de paragină chiar dacă au dreptate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trist e ca nu prea poti face revolutia aia, raspunzi si tu cu ce poti, te strecori, te rasucesti sa treci printre reguli pentru ca regulile devin imposibil de respectat

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis