luni, 2 septembrie 2013

Psiluneli :Plan Secund

         Aşteptase dimineaţa privind fix tavanul alb al odăii. Nu dormise dar asta nu era o noutate, se strânseseră nopţi şi luni fără somn, din ce în ce mai dese, din ce în ce mai amare. Nici tavanul nu-l văzuse de altfel, privise în gol o noapte întreagă, cu gândurile rătăcite pentru a nu ştia câta oară pe aceleaşi poteci.
         Răsucise pe toate părţile aceeaşi idee. Să o facă? Să nu o facă? Cum era mai bine pentru toată lumea? Exista o cale bună pentru toată lumea? Prin minte îi trecuseră zeci, sute de hotărâri luate  „ să fie bine pentru toată lumea”, renunţări mici la o prăjitură, la o pereche de cercei de doi lei, la o oră numai a ei, renunţări mari care îi schimbaseră viaţa.
         Încă mai simţea furnicături în degete când dădea cu ochii de foi albe şi creioane, încă se mai ascundea în câte un colţ de casă să creioneze mâinile bătrânei care vindea bucheţele de flori sălbatice în faţa băncii, încă îşi dorea să fi studiat mai departe dar ochii mamei cu lumina stinsă, oftând şi îndrumând-o spre economic, să aibă un serviciu bun, sfătuind-o să facă „să fie bine pentru toată lumea „ îi erau la fel de vii în amintiri.
         Toate îi erau dureros vii în minte : căsătoria cu Andrei, făcută la o vreme când ea nu se dorea în mod deosebit soţie, tot ca să fie bine pentru toţi, şi ai ei şi ai lui, „ să închidem ochii liniştiţi că nu rămâi singură”, anii trecuţi în amorţeală, într-o casă în care era mai singură lângă soţ decât dacă ar fi fost necăsătorită, cele câteva prietene care se îndepărtaseră pentru a evita bufnelile lui Andrei când se intersectau, economiile la sânge pentru maşină, vacanţele în care nu fuseseră pentru că banii prindeau mai bine în casa de la ţară a socrilor, copilul despre care mereu i se spunea că „mai avem timp”.
         Nu  mai avea timp să numere toate dăţile în care îşi înghiţise cuvintele pentru a evita o ceartă. Acum se întreba dacă îi fusese cuiva bine totuşi din toate renunţările astea, ei în nici un caz şi se săturase să fie mereu cineva sau ceva mai important, mai urgent, mai demn de atenţie.
         Primele raze de lumină se strecurau timid printre perdelele albe, renunţă să mai stea în pat şi porni spre bucătărie încă indecisă, încă întrebându-se dacă era cea mai bună soluţie. 
         Se oprise o secundă să o privească pe necunoscuta din hol, simţind pe lângă uimirea de a găsi  pe cineva în casă un pic de milă pentru femeia cu ochii trişti care o privea la fel de nelămurită. Era ea şi nu mai semăna deloc cu cea pe care o ţinea minte. Schimbarea a durat 10 secunde. Spatele i s-a îndreptat, fruntea s-a ridicat sfidând parcă orice i-ar fi adus viitorul, aproape vedea anii ştergându-i-se de pe chip. De data asta nu va mai face „să fie bine pentru toţi”, va divorţa.
Avea 30 de ani şi o viaţă întreagă înainte şi nu avea de gând să-i lase să îi scrie ca epitaf :” Aici se odihneşte Maria, e normal să nu v-o amintiţi pentru că a ocupat un plan secund până şi în propria viaţă”

Au mai evoluat pe plan secund azi cei din tabelul lui Psi

4 comentarii:

  1. De obicei popa minte în biserică. :) Şi nici epitafuri ca ăsta n-ai să vezi! Decât poate în "cimitirul vesel"...În rest, ne place să ne fudulim şi morţi! :)
    Bun venit în gaşca noastră. N-am apucat să-ţi urez data trecută, m-a ţinut departe de blog şi ocupată o înmormântare. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne place sa ne fudulim mai ales morti, ca nah de vii mai poti zice si de rau dar de morti.....
      Multumesc ca m-ati primit si imi pare rau de inmormantare

      Ștergere
  2. Puţin sau ceva mai mult din Maria cunoaştem sau avem fiecare. Mă bucur pentru ea, mă bucur că s-a trezit când încă mai avea o viaţă întreagă în faţă.
    Spun şi eu un bun venit întârziat de concediu!

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis