duminică, 8 septembrie 2013

De ceva vreme

Postarea asta nu e despre ceva anume. Nici nu mi-e clar daca aveţi sau  nu ceva de aflat din ea . Este scrisă pentru mine, pe blogul meu ca de aia îl am. Postarea asta este constatarea unei stări de fapt.
De ceva vreme viaţa e frumoasă, a mea cel puţin. De ceva vreme nu mă mai trezesc dimineaţa cu groaza unei zile noi în care trebuie să îndur poveştile altora, să zâmbesc, să fac, să dreg.
Nu s-a schimbat nimic, casa mea e tot un proiect, fac la fel ca şi înainte liste cu chestii care trebuie plătite urgent şi care mai pot aştepta, nu m-am îmbogăţit peste noapte, Făt Frumos este tot plecat în lumea largă, nu am devenit mai frumoasă, nici măcar mai sănătoasă.
Dar timpul a început să treacă mai încet, ziua îmi ajunge pentru mai multe lucruri, oamenii îmi sunt mai aproape.  Peste tot sunt semne că ne putem reveni, că putem fi buni, înţelegători, moderaţi, decenţi.
Visele mele se dezvoltă calm ca nişte seminţe de verde puse la încolţit în pământ bun, nu le văd rezultatele dar le presimt în fiecare clipă.
Mi-a fost vară, cu cer albastru şi înalt, cu nopţi de privighetori şi dimineţi cu parfum de fân cosit. Acum mi-e toamnă cu aur lichid în lumină, cu aur cântător în copaci, cu văzduhuri înecate în miros de zacuscă şi gem de gutui.
După nici nu mai ştiu cât timp mi-e toate lucrurile astea, ca şi cum aş fi adormit cândva în copilărie şi m-aş fi trezit abia acum.
Nu vreau să treacă nici mai repede nici mai încet decât trece timpul, nu vreau să fiu în nici un alt loc decât cel în care ajung, nu mai vreau să fiu altcineva decât sunt. E bucuria lucrurilor mărunte care pare insignifiantă dar care se strânge picătură cu picătură ca o apă ce nu mai poate fi zăgăzuită şi ţi se  împrăştie prin vene.

Aşa cum spuneam de ceva vreme viaţa e frumoasa şi mi-e suficient.

12 comentarii:

  1. Pai, atata alergam prin viata asta, e o cursa contracronometru pentru orice fleac, incat e aproape o victorie sa-ti gasesti echilibrul. Si sa-l mentii daca l-ai gasit. Fa-ti un cadou, il meriti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand aud pe cineva ca se bucura si-i e bine parca mi se lumineaza si mie sufletul. Cred ca starea de bine e la fel de contagioasa ca si cea de rau. Sa dea Domnul sa ne molipsim toti de putina liniste si bucurie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toate-s molipsitoare si toate pot fi educate, numai sa alegem noi bucuria

      Ștergere
  3. Pe scurt: te nvidiez și încerc să te copiez. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot asa am inceput si eu, am copiat, pana cand intr-o zi m-am prins ca improvizez in stilul meu :)

      Ștergere
  4. Cam in aceleasi ape ma scald si eu. Inclusiv cu casa.
    Doar ca...am mai mult de lucru. Si stres dar nu e distres (adica partea aia negativa- doar cea care ma motiveaza)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai sa vezi cand o sa intru in febra decorarilor, momenat sunt cuminte ca inca nu am luat casa:)

      Ștergere
    2. Vreau sa-ti spn c-am postat pe wallul de Fb comentariul tau despre procedura cu parul impletit. Am ras in hohote :))

      Ștergere
  5. Ma bucur pt tine. Eu sunt inca plina de maidanezi si Rosia Montana. Trec si alea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Slava Domnului, am reusit sa ma strecor printre, cumva se vor rezolva toate cu bine :)

      Ștergere
  6. E ca un poem scrierea asta a ta, ca o simfonie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai avem nevoie si de simfonii in lumea asta rap si hip hop in care traim :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis