vineri, 13 septembrie 2013

Bine ati venit in Absurdistan :)

         So, ce a fost în  mintea mea când mi-am ales profesia nu se ştie, încep să cred că nimic. Mi-e mult prea lene acum dar într-o zi o să vă copiez aici descrierea pe care Ionel Teodoreanu o făcea acum vreo sută de ani. Ei bine nimic nu s-a schimbat. Nu în bine cel puţin. Oricum nu pot spune că am ajuns aici pentru că am văzut prea multe filme americane, ştiam la virgulă ce mă aşteaptă, numa’ că….. nah e ca Pe aripile vântului, toate ne dorim un Rhett Butler în bătătură dar probabil l-am omorî înainte de 24 de ore. Când citeşti treburi de genul acesta par tot timpul mult mai mişto decât în cruda realitate.
         La ce concluzii am ajuns după 12 ani? Că fiecare ministru are fix rolul de a demonstra că se poate mai rău decât anteriorul şi că nici cu legile nu stăm mai bine.
         Că în ţara asta e ideal să fii pârât, adică să fii acela dat în judecată pentru că până să fie înregistrat dosarul e posibil ca reclamantul să moară de nervi, să renunţe la idee pentru că orice o fi vrând de la tine nu e mai important decât sănătatea lui mentală, că mai bine joacă la ruletă decât să plătească taxe de timbru cu acelaşi rezultat.
         Cu ce ne distrăm zilele astea? Ne jucăm şi noi ca nişte dulci căţelandri, mda ştiţi căţeluşii ăia prosticei şi adorabili care aleargă după propria coadă? Şi mie mi se păreau amuzanţi, vă spun acum din experienţă bieţii de ei au nevoie de terapie serioasă să depăşească frustrarea după aventura asta.
         Să zicem că tu Ion Ionescu vrei să îl dai în judecată pe vecinul tău Popa Popescu,  nu vecinul de acasă, vecinul de la terenul tău de la ţară, care vecin logic nu domiciliază acolo în câmp în tarlaua pe care o ştii tu, ca să îţi recuperezi vreo 500 de metri cu care omul s-a întins în terenul tău.
         Acum este obligatoriu să îl inviţi pe Popa Popescu la o şedinţă de informare privind avantajele medierii, cum puteţi voi să vă înţelegeţi omeneşte fără instanţă la mediator, başca mai ieftin. Şedinţa de informare e gratuită, adică nimeni nu are voie să îţi ia bani pentru ce îţi povesteşte numai că tu trebuie să te asiguri cu dovadă scrisă că Popa Popescu e prezent sau a primit invitaţia. Asta oricum costă, că nah o recomandată e vreo 5 lei bucata, dacă o trimiţi tu şi ceva mai scumpă dacă o trimite mediatorul. Şi ai da banii să o trimiţi numai că nu ştii unde că tu habar nu ai ce adresă are omul acela în buletin, adică unde domiciliază.
         Şi te gândeşti să întrebi la poliţie la Evidenţa Populaţiei, numai că ei nu dau informaţii aşa oricui, trebuie să faci dovada că ai un dosar pe rol împotriva omului iar Poliţia trimite o adresă cu domiciliul omului direct la dosar.
         Şi de aici începi să te simţi căţel. Nu poţi depune acţiunea fără a face dovada că l-ai invitat la informarea despre avantajele medierii, deci nu ai dosar, nu îl poţi invita pentru că neavând dosar nimeni nu îţi spune unde stă omul să îl inviţi şi din asta vorba lui Farfuridi să vedem dacă mai ieşiţi.

         Despre restul poate vă povestesc altă dată, acum mă duc să dau neşte acatiste ceva poate poate visez unde stau nişte oameni.

2 comentarii:

  1. Din cu totul alte motive, dar cu acelasi gand in cap, am scris si eu candva ca traim in Absurdistan. Legile noastre se spune ca sunt mai putine si mai blande ca ale altora, dar daca intri in cercul lor, iti este cu neputinta sa iesi, iti este cu neputinta sa ajungi capatul de la care a pornit.
    Bafta sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, da, e un alt fel de a trai in misiune imposibila :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis