miercuri, 14 august 2013

za ueding (nunta)

         Zburdam aşa fără vreo ţintă pe net, cu gândurile aiurea. Vorba vine aiurea , că eu de fapt ştiu foarte bine la ce mă gândeam, adică mă bătea încă o dată gândul să mă reprofilez naibii, să nu mai fac parte din evenimentele nefericite de prin viaţa oamenilor ci din alea fericite.
         O să vă povestesc într-o zi cum ajunsă la limita zen-ului am tras obloanele negoţului şi m-am mutat la ceilalţi, la organizatorii de nunţi. Vreau să mă duc la lucru şi să găsesc acolo aranjamente de flori între care să aleg, să mă plimb cu bridezilla pe la magazinele de rochii, să am grijă să aibă o sesiune de machiaj şi coafat înainte de ziua fatidi…. vreau să zic fericită (m-aş muta pe wordpress fie şi numai pentru opţiunea aia de a scrie un cuvânt, a-l tăia dar a-l lăsa în text).
         Vreau să am acasă albume cu oameni cu zâmbete largi  şi colecţii de invitaţii care de care mai frumoasă.
         Şi probabil o să le şi am că aşa m-am săturat să lucrez la salubritate şi să mătur prin colţuri de suflet care nu au văzut apă, săpun sau soare de o viaţă.
         Şi visarea asta a mea a fost întreruptă de alt gând venit neinvitat. Mâine se termină postul deci vor începe să curgă invitaţiile al nunţi, botezuri, tăieri de moţ şi alte treburi de gen.
         Să ne înţelegem ador nunţile şi botezurile şi Dumnezeu să mă ierte dar unele din cele mai memorabile evenimente pe care le-am organizat au fost nişte pomeni ( din alea olteneşti de 7 ani, când te gândeşti la răposatul cu drag nu cu lacrimile în barbă), numai că nunţile astea ar trebui să respecte nişte reguli de bun simţ să zic.
         Şi aş începe cu invitaţii că tot am parte de o cutie poştală plină ochi de asemenea preţioase hârtii.
         Nunta ta ar trebui să fie un moment magic pe care să nu vrei să-l strici prin supraaglomerare, pe care să nu vrei să-l împarţi cu nişte iluştri necunoscuţi. Nunta ta ar trebui să fie petrecerea aia la care pe la 5 dimineaţa toată lumea dansa Ciuleandra desculţă (lumea, nu Ciuleandra).
         De ce insişti să ne stricăm  ziua amândouă, sau amândoi că io mi-s democrată, dar ştiu că de regulă femeile au gărgăunele acesta, şi să ne  încălcăm reciproc spaţiile personale în ziua cu pricina?
         Dacă suntem rudă dar ne-am văzut de 2 ori în ultimii 5 ani deşi stăm în acelaşi oraş nu am ce să caut la nunta ta.
         Dacă intersecţia dintre mulţimile prietenilor noştri este mulţimea vidă ( adică nu avem nici măcar un amic comun dar îmi place mie să mă dau cultă în exprimare) nu am ce să caut la nunta ta, numai pentru că hazardul ne-a făcut vecini de scară.
         Dacă acum 100 de mii de ani la nunta părinţilor mei sau la botezul meu părinţii, bunicii sau alte rubedenii au participat  şi au cotizat cât s-o fi dat atunci, dar noi nu ne-am văzut niciodată, să ştii că nu mă simt „datoare” şi nu o să calc la nunta ta.
         Nunţile se împart cu oameni dragi, cu prieteni, cu cei din sufletul tău, cu oamenii pe care îi vrei alături când o să plângi la „Ia-ţi mireasă ziua bună”, când o să vrei să-l omori pe preotul care se crede deştept  şi te tot bate la cap cu un pişcot şi un pahar cu vin,  cu cei pe care i-ai lăsa să „fure mireasa” nu cu necunoscuţi de care eşti legată întâmplător.
         Dacă o faci pentru bani, dacă aglomerezi 300 de persoane într-un local în ideea că o să recuperezi datoriile istorice pe care tu şi ai tăi le-aţi făcut participând la alte nunţi cu care nu aveaţi nici o treabă, mai bine deschide-ţi un cont şi spune-le oamenilor unde să facă o donaţie. Eu una aş aprecia gestul, pentru că dacă aş veni aş da probabil aceeaşi bani dar m-aş şi plictisi de moarte.
         Şi la fel e treaba şi cu participarea, dacă mergi la o nuntă, botez sau altă petrecere, fă o pentru că te vei distra, pentru că acolo e gaşca ta indiferent că sunt prietenii sau rudele, mergi numai la nunţile la care vei râde cu lacrimi şi vei plânge zâmbind de emoţie, de la care te vei întoarce răguşit şi cu picioarele varză de la dansat. Restul sunt o pierdere inutilă de timp, de energie, de viaţă şi a ta şi a lor.
        

         

Un comentariu:

  1. Bine zis! La titlu daca nu citeam traducerea din paranteza, nu stiam la ce te referi. Ce-am ras! Ai dreptate. Noi, fiind mai copti, am facut o petrecere intre prieteni in care am cuplat nunta cu botezul. Dar a fost un context...In realitate la o nunta apar si invitatii parintilor, ai nasilor sau alte persoane fata de care ai obligatii. Asta e la romani! Tot un talmes-balmes...

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis