duminică, 11 august 2013

Snap cup

         Am văzut Blonda de la Drept cu mult timp în urmă, ambele filme şi primul şi continuarea, şi trebuie să recunosc al vremea respectivă nu le-am apreciat la aşa cum trebuie.
         M-a amuzat, m-a agasat rezolvarea  miraculoasă a crimei folosind informaţii despre pantofi şi regulile permanentului la păr, am zâmbit neîncrezătoare la mobilizarea blondei pentru a putea pricepe dedesubturile dreptului. După care peste filmul acesta s-a aşternut praful timpului.
         Slavă Domnului mintea mea funcţionează după un set de reguli proprii care îi permit să analizeze pe tăcute şi fără a-mi deranja conştientul diverse informaţii surprinzându-mă la final cu concluziile.
         Despre discursul ţinut în Congres am discutat.
         Azi am ajuns la o altă concluzie legată de film, se pare că partea a doua a fost mai plină de învăţăminte pentru mine pentru că şi azi tot de acolo m-am inspirat.
         Vă aduceţi aminte cupa aia roz bombon în care toată lumea pune bileţele în care scria ceva bun despre altcineva? De sesiunea de laude de la începutul zilei? Cât de genială e ideea asta?
         Ne începem ziua cu o cafea şi gânduri, cu un mic dejun şi sarcini, cu griji, cu discuţii despre cum să rezolvăm una sau alta. Cum să ne meargă bine în condiţiile astea? De unde să îşi ia sufletul nostru încrederea că ziua este presărată cu praf magic şi un regiment de zâne sau îngeri ( fiecare cu credinţa lui) se învârte permanent în jur să dea o mână de ajutor?
         Ce ne-ar costa să facem asta? La cafeaua de dimineaţă cu familia, la cafeaua băută rapid în 5 minute într-un colţ al biroului, la cafeaua băută printre două tuşe de fond de ten şi o linie de contur de ochi cât de uşor ne-ar fi ca în loc să ne plângem să vorbim despre lucrurile bune?
         Să ne lăudăm iubitul care a slăbit 2 kilograme sau a reuşit în sfârşit să ungă balamaua uşii care scârţâia lugubru la fiecare intrare în sufragerie. Să ne extaziem în faţa unui gogoloi albastru despre care ploada ne spune că este cine ştie ce personaj fantastic apărut din imaginaţia lui. Să complimentăm eşarfa galben viu  care aduce soarele în birou aşa legată în jurul gâtului unei colege.
         Nu e necesar să inventăm zilnic leacul cancerului, e suficient să apreciem lucrurile mici pe care le facem cu fantezie, cu bucurie, cu atenţie. Şi sinele nostru va primi încurajarea şi va continua să facă treabă şi mai bună.
         În ultima vreme nu mai poţi deschide un site sau un ziar fără să primeşti celebrul sfat „Mănâncă bine dimineaţa, ia un mic dejun de rege şi corpul tău va avea energie debordantă pentru sarcinile lui”. Eu spun altceva începeţi ziua cu o porţie sănătoasă de apreciere şi autoapreciere şi sufletul tău va zburda toată ziua. Dacă poţi, şi întotdeauna poţi, asociază-te cu încă doi trei oameni, un compliment venit din exterior o să-ţi îmbunătăţească al maxim percepţia despre tine şi, pe cale de consecinţă, starea de bine şi eficienţa.
        


         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis