vineri, 9 august 2013

Schimbari

Nu ştiu dacă v-aţi dat seama până acum , deşi m-aş îndoi să nu fi reuşit, dar eu m-am născut tocilară. Nu am devenit aşa de-a lungul vremii datorită insistenţelor părinţilor, nu m-au marcat tragic sistemul de învăţământ sau regimul politic, la mine e o problemă genetică. Mi-aduc aminte că pe la vreo 4 ani, când buchiseam eu de zor alfabetele pe ascuns de Madre, erau la modă nişte cărţi frumos desenate în jurul câte unei poveşti. Dacă o să găsesc vreo poză pe Goagăl când postez articolul vă pun, că mi-e greu să caut cărţile copilăriei numai aşa să îi fac poză uneia.
         Şi cum spuneam pe vremea aia citeam Voinicul cu cartea în mână născut, o citeam cu dicţie aşa încât să beneficieze şi plozii vecini pe care nu îi dădea afară din casă cheful de lectură dar de ascultat nu îi deranja. Ei bine eu am fost singura care nu a avut vreo întrebare de  gen Cum adică născut cu cartea în mână? Copii nu se nasc aşa, de ce avea ăla carte?
         Ca să ajungem la subiect, obiceiul mi s-a păstrat până în zilele de azi, adică nu numai că lecturez aşa lejer articole de gen Cum să slăbeşti privind la televizor sau Cum să ţi se spânzure Făt Frumos de cleanţa uşii chiar dacă nu ai (vorbim de cleanţă aici da? Că de FF-ei e plin pământul) dar citesc şi cărţi inclusiv ponegritolăudatul gen al celor de dezvoltare personală.
         Şi stam eu aşa la cabinet azi între două programări şi îmi cad ochii pe Învăţăturile zilnice ale Rhondei Byrne, pe care le deschid conştiincios la prima pagină şi mă apuc să citesc, fix până la ziua a treia am ajuns şi m-a luat râsul.
         Nu de ideile femeii râdeam, care sunt bune la casa omului, cât de modul în care încerca să te convingă de nişte lucruri pe care noi le vedem invers. Nu am pretenţia să citez exact pentru că oricum citez din memorie dar finalul la învăţăturile zilei 3 era ceva de gen „Dacă vrei să îţi modifici realitatea exterioară nu trebuie decât să te schimbi în interior. Ce poate fi mai uşor de atât?”.
         Eu aş întreba altceva. Ce poate fi mai greu de atât? Pentru că în îndeplinirea acestui obiectiv trebuie să accepţi un adevăr fundamental, la ora la care te-ai decis că ai nevoie de schimbarea aia în lumea exterioară tu nu eşti chiar perfecţiunea întruchipată în lumea interioară.
         Nu aş putea spune de ce dar ne e mai uşor să acţionăm asupra exteriorului, mă rog aş putea spune şi de ce, pentru că întotdeauna este mai uşor şi mai plăcut să cauţi şi să înfierezi lipsurile altcuiva decât pe ale tale.
         Aşadar ce poate fi mai greu decât să accepţi în faţa ta şi a lumii că poate e şi vina ta, că ai contribuit cumva la dezastrul care te înconjoară. Să te schimbi pe tine este uşor, cel puţin nu mai greu decât să schimbi orice altceva, să accepţi că ai nevoie să te schimbi asta e provocarea. Citind învăţăturile zilnice pe ziua de azi când am ajuns la partea asta mi s-a părut că e un fel de a spune „Pentru o nouă viziune asupra lumii trebuie numai să dai o fugă pe Everest. Ce poate fi mai uşor decât asta?”
         Şi da, nu e uşor, dar schimbându-te pe tine vei avea privind înapoi la vechiul tu o satisfacţie cel puţin egală cu cea a unui răsărit contemplat de pe acoperişul lumii şi savurat până la ultima fibră a fiecărei celule obosite.



2 comentarii:

  1. Eu nu citesc chestii de dezvoltare personala, prefer sa gasesc singura o cale. Am senzatia ca sunt carti care incearca sa ne inregimenteze. Cum sa fii vesel, optimist, descurcaret, charismatic, increzator...eu sunt pe dos si n-am de gand sa ma schimb.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie imi cam plac, a fost o vreme cand aveam nevoie sa mi se spuna des ca viata e minunata :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis