luni, 12 august 2013

saracia

Ştiu că eu sunt zen şi mă strădui să văd numai binele în oameni. Uneori depun atâta efort că-l văd şi unde nu e dar asta e altă discuţie. Tocmai pentru că vreau binele umanităţii aşa în general am ajuns al concluzia că trebuie să scriu blogul acesta deşi el nu este foarte de laudă la adresa unor oameni.
         Ei bine dacă citeşti până la capăt blogul ai ceva şanse să descoperi de ce o să mori sărac. Nu e vina unei conspiraţii extraterestre, bine, poate guvernul te ajută pe ici pe acolo dar în principal este vina ta . Pe bune. Tu cultivi permanent vibraţia sărăciei, te aliezi cu ea, o laşi să pătrundă în toate colţurile vieţii tale.
         Vrei să ştii cum? Azi în timp ce eram la cumpărături m-a pocnit inspiraţia. Eram la sectorul privat a se citi babele din faţa magazinelor, pentru că eu îmi fac cumpărăturile pe motive sentimentale. Prefer să îmi cumpăr roşiile de la o băbuţă evazionistă decât să plătesc adaosurile comerciale ale unui lung şir de distribuitori, e gestul meu de frondă dacă vrei.
         Şi în timp ce mă plimbam aşa leneş printre vânzătoare, trecute mai toate lejer de 70 de ani. M-am nimerit pe segmentul orar de cumpărături al „cocoanelor”. Adică neşte tanti care locuiesc la bloc, se plâng tătă ziua ce grea e viaţa şi cum nu le ajung banii dar când e vorba de luat măsuri în sensul remedierii situaţiei astea se rezumă la a se aduna două trei la o cafea şi o ţigară şi a se văieta în colectiv.
         Eh neuronul singuratec le-a luminat lor calea ieşirii din criza financiară, economiile cu mâncarea făcute în piaţă la ţărani. Niciodată nu am văzut una dintre ele întrebând dacă la ţigări nu se poate cu 2 lei mai puţin, nici nu le-am văzut întrebându-se dacă nu pot trăi fără ţigări, sau fără tricourile alea mulate şi împodobite cu sclipiciuri ca brazii de Crăciun.  Îşi regăsesc talentul de negociator numai în discuţiile cu băbuţele, dacă întâmplător la faţa locului se găseşte şi vreo naţionalitate conlocuitoare cu istorie bine stabilită de intermediar la taraba cu pricina nu or să întrebe veci dacă acolo nu se pot da roşiile la 50 de bani kilu’.
         Nu acolo plătesc şi gata, aşa cum îşi plătesc vopseaua de păr, lacul de unghii, pachetul de cafea, fără discuţii şi fără mofturi. Apariţia unui bătrân cărând un coş cu roşii sau o sticlă de lapte le trezeşte geniul financiar.
-         E scump mamaie laptele! Da’ nu mai laşi şi matale la preţ?
Asta în condiţiile în care mamaie dă o sticlă de mai bine de doi litri de lapte cu 5 sau 6 lei iar la magazin litrul e vreo 5 lei ăla ultradegresat de te întrebi dacă nu  o fi apă colorată cumva.
Şi roşiile le sunt scumpe la un leu, dacă s-ar putea să le mai dea băbuţa nişte bani că i le iau şi nu mai pierde timpul prin soare cu baticul acela negru pe cap. Că ea trebuie să dea vreo 7 lei la autobuz ca să aducă roşiile în faţa blocului şi că e o mână de om care mai mult de 10-12 kile oricum nu poate să care e irelevant.
Ăştia sunt oamenii care or să moară săraci pentru că nu respectă una din regulile fundamentale ale bunului simţ dacă nu ale altcuiva. Să nu îţi baţi joc de munca altuia. Înţeleg să negociezi dar să ai pretenţia să iei dacă se poate de gratis mi se pare prea mult. Nu îţi permiţi mergi mai departe, ţi se pare scump ia de unde e mai ieftin dar nu te apuca să faci scandal că roşiile sunt storcite sau că brânza nu e suficient de grasă, asta după ce ai înfulecat o feliuţă durdulie că tu nu poţi cumpăra decât „pe gustate”.
Şi când lucrurile se găsesc la jumătate din preţul afişat în magazine dar tu tot stai şi te plângi că sunt prea scumpe şi nu ţi le permiţi fi sigur că nu emiţi vreo vibraţie de bunăstare şi abundenţa dacă ar trece pe acolo ar fugi cât ar ţine-o picioarele, pentru că în fond ce se aseamănă se atrage iar tu declari sus şi tare că ai prea puţini bani pentru a o invita pe la tine.


2 comentarii:

  1. :)))))) ce m-am distrat. Multumesc, ma simt bine, uite de ce nu negociez eu:)) - atrag vibratii pozitive. Din fericire eu am muncit fizic, si, oricat de multi sau putini bani am in buzunar absolut tot timpul ma mir cat de ieftin isi vand oamenii aceia munca de 16ore/zi/7zile pe saptamana.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mno recunosc am obiceiul s-o iau personal ca am muncit destul ca sa stiu exact cata munca e in rosii sau in lapte, plus ca imediat ce vad o batranica mai ca nu ma duc sa ma schimb in Superman sa ii iau apararea, cum nu pot sa iau multe masuri la fata locului sper numai sa aiba fiecare parte de ce isi atrage :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis