marți, 13 august 2013

Lumina din lumina

Dap, sunt nouă, în fiecare săptămână descopăr câte un blog nou, care e de fapt vechi de pe vremea când eu încă scriam cu un singur deget la calculator, dar pentru mine este nou şi asta contează.
         Zilele astea a venit rândul Sabinei Cornovac, în momentul acesta al vieţii mele îmi place ce găsesc la ea pe blog, pe viitor cine ştie cum ne vom schimba amândouă dar viitorul e departe.
         De câteva zile de când tot ajung pe blogul ei am văzut un banner cu „Lumina pentru Ursici”, iniţial am crezut că e ceva cu urşi tot eram în plin scandal cu scoţianul decis să vâneze urşi bruni în România.
         Am dat un click de informare şi am aflat povestea celor din Ursici care în anul de graţie 2013, nu au „un cablu cu lumină” în vreme ce pe noi ne preocupă treburi grele cum ar fi telefoanele 4 G. Mi-am amintit de un drum făcut într-o vară prin munţi, când dând cu ochii de căsuţele răsfirate peste creste m-am întrebat stupid cum de nu s-or plictisi oamenii ăia fără televizor, internet şi telefoane, foarte târziu mi-am dat seama că nu văzusem în drumul meu nici un stâlp de reţea electrică si că lipsa internetului era fix cea mai mare problemă a oamenilor care încă aveau lumină de la lumânări sau lămpi.
         Mi-am mai amintit şi zilele dinainte de 1989, când aveam de făcut teme în serile lungi de iarnă în care întunericul cobora de pe la orele 17, de efortul pe care îl făceam să scriu la lumina lumânărilor, nici gaz pentru lampă nu se prea găsea, acum chiar nu ştiu dacă mai e aşa ceva pe piaţă. Acum în zilele noastre oamenii din Ursici trăiau la fel, nu fără curent electric vreo 4 ore pe zi, fără curent electric deloc.
Într-o lume croită sufletul meu toate articolele ala cu „să ajutăm pe…..” ar suna aşa.
Să le mulţumim celor de la Asociaţia Free Mioriţa, care aflând de povestea celor din Ursici s-au mobilizat pentru a face lumină şi au găsit soluţia panourilor solare.
Să îi mulţumim şi lui Cristian Manafu, pe care recunosc nu îl descoperisem, dar pe la care mă gândesc să trec periodic pentru a nu mai afla prea târziu de iniţiativele de gen, care a organizat o căutare de „bloggeri care să facă lumină”.
Să le mulţumim celor de la Unicredit Tiriac Bank care au decis să se implice şi să acopere costurile pentru cele 15 panouri.
Să le mulţumim tuturor celor care şi-au adus cumva contribuţia, să uităm vreo 10 minute că de-a lungul timpului ne-am dezvoltat capacitatea de a ignora suferinţa celui de lângă noi, că nu ni se pare necesar să mulţumim nici pentru ce primim noi şi să fim recunoscători pentru lumina asta ca şi când nouă ne-a fost adusă.
Nu e aşa că ar fi o lume mult mai frumoasă dacă toate articolele în care e nevoie de ajutor ar putea fi scrise aşa, ca un mulţumesc pentru ceva ce s-a întâmplat deja? Şi dacă din când în când se poate  de ce nu s-ar putea întotdeauna?


11 comentarii:

  1. Am mers si eu in urma cu vreo 3 ani pe jos spre Scarisoara, printre dealuri si ma uitam la casele izolate si ma gandeam cum traiesc oamenii aia, cum merg copiii la scoala si navetistii la serviciu. Mi s-a parut un taram de vis dar o viata de cosmar. Dar m-am gandit si ca vor trai vremuri mai bune caci tocmai se trageau conducte de apa, se captasera niste izvoare. Asa ca multumesc si eu celor ce au adus lumina in casele si vietile unor oameni!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sunt locuri minunate pentru o vacanta, pentru o pauza, nu cred ca as face fata o viata acolo

      Ștergere
  2. Sper sa ne citim si peste alti 5 ani (cati a facut blogul meu anul asta). Multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  3. La bunici au introdus electricitatea abia dupa ce am mers eu la scoala. Temele se faceau la lumina lampii iar treaba era suficienta (si joaca, cat cuprinde!), asa ca atunci cand se lasa inserarea picam ca secerati de oboseala. Iar zilele ni se pareau lungi si pline. Asta, ca sa vezi cum e viata in asemenea asezari. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi cam pot imagina si tare e trist sa te gandesti cum sunt impartite resursele pe lumea asta si nu ma refer la cei care au pentru ca muncesc ci la cei care s-au nascut in camera potrivita si nici macar nu apreciaza

      Ștergere
  4. Da, sunt atatea cauze in online si probabil fiecare alege sa puna un banut la un moment dat pentru cele care il sensibilizeaza la nivel personal.
    Ii admir pe oamenii care le demareaza . Pentru ca mie imi este foarte rusine sa cer ceva celor din jur - normal ca sunt cauze nobile.
    Mai fac voluntariat si altele....despre care nu prea vorbesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit o carte despre treaba asta cu cerutul, poate ma invrednicesc sa va povestesc despre ea :)

      Ștergere
  5. E frumos sa descoperi lucruri noi, cat despre gestul cu caracter biblic de a "lua si da lumina" nu am cuvinte...eu am citit despre caz abia dupa ce totul se terminase, am descoperit intr-o postare pe facebook.
    Totusi am o dilema:
    Mereu vrem o schimbare, oare nu ne mai satura "firea"?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mereu vrem sa ne fie mai bine, asa am evoluat si probabil asa ne vom distruge la un moment dat, pentru ca uneori "mai binele e dusmanul binelui ", dar nu te poti opune naturii

      Ștergere
    2. sincer de asta mi-e frica :(, totul are un cost deseori "ascuns" la prima vedere.

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis