joi, 29 august 2013

Lectia de fericire 5

         Am fost în vacanţă, aţi avut timp să vă faceţi ordine în casă şi în gânduri până acum aşa că trecem la pasul următor.
         În construirea fericirii trebuie musai şi neapărat să faci ordine în oamenii din jurul tău. Nu să îi schimbi, asta este imposibil, nimeni nu poate fi schimbat de o forţă aplicată din exterior, ci să accepţi că e timpul să renunţi la unii dintre ei.
         Poate sună egoist, poate e în afara dogmelor creştine, poate e în contradicţie cu ce ai învăţat în timp ce creşteai dar crede-mă oamenii din jurul tău te pot face nefericit în sute de mii de feluri, dacă îi laşi. Decât să plângi tu mai bine să plângă ei al urma urmelor.
         Fă o listă cu oamenii pe care îi ţii aproape şi verifică de la cine primeşti suport, încurajări, zâmbete. Cine te include în viaţa lui, cine îşi construieşte planurile făcându-ţi loc, cine se trezeşte cu tine în visele cu ochii deschişi.
         Oamenii care îşi aduc aminte că te cunosc numai când au nevoie de ajutor nu au ce căuta în viaţa ta.
         Oamenii care nu au niciodată ceva bun de spus despre tine trebuie să plece.
         Oamenii care sunt permanent prea ocupaţi să vorbească cu tine sau să te vadă trebuie scoţi din agendă.
         Oamenii care nu se gândesc cum te va afecta ce spun sau ce fac sau mai rău, dându-şi seama că atitudinea lor te răneşte, continuă de aceeaşi manieră ar trebui să aibă deja bagajele al uşă.
         Nu spun că ar fi de condamnat, fiecare face în viaţă alegerile cele mai bune pentru el, când tu eşti constant în afara sferei intereselor cuiva înseamnă că pur şi simplu pentru persoana în cauză nu eşti o alegere potrivită, că nu există compatibilitate. Nu ai insista să porţi  permanent o pereche de încălţări care te rănesc nu ? Atunci de ce ţi-ai forţa sufletul într-o relaţie care îl strânge sau îi face băşici?
         Încetează să mai decizi emoţional în domeniul sentimentelor. Ceea ce simţi este poate mai important decât ceea ce mănânci. Călugării pot trăi o viaţă cu apă şi pâine dar inima lor e plină de încredere şi iubire. Cum te aştepţi să îţi fie bine câtă vreme te hrăneşti cu fructele amare ale lipsei de iubire?
         E important să iubeşti, e important să emani iubire dar la fel de important este şi să o primeşti, asigură-te că nu păstrezi în jur numai poli negativi care vor absorbi toată viaţa din tine fără să dea nimic înapoi.
         Cu ce te ajută să te înfăşori emoţional în jurul cuiva închis comunicării, pierdut în lumea lui, în jurul cuiva care departe de tine îşi trăieşte viaţa aşa cum crede că i se potriveşte şi se întoarce numai să îi pansezi capul după nu se ştie al câtelea prag în care s-a lovit?
         Ai grijă de tine în primul rând, înconjoară-te cu oameni care te preţuiesc, care te susţin, care te caută. Altfel îţi vei petrece timpul cu gânduri triste: X nu mă sună, Z nu vrea să mă vadă, lui Y nu îi pasă dacă exist sau nu deşi eu îi iubesc şi nu pot trăi fără ei.
         Să fim serioşi dacă îţi petreci ziua gândindu-te la ei înseamnă că îi ai în viaţa ta? Nu, păstrezi numai ideea unui „ce ar fi putut să fie”  ideal şi te împiedici să îţi trăieşti viaţa aşa cum meriţi.
         Ştiţi că eu am traume matematice de prin şcoală, totuşi rareori mi se întâmplă să pot exprima ceva mai clar decât în limbajul acela . Daca se dau două mulţimi : A- a persoanelor cu care îţi place ţie să îţi trăieşti viaţa şi B a persoanelor cărora le place să îşi împartă viaţa cu tine, pentru a fi fericit trebuie să te înconjori cu elementele mulţimii rezultate din intersecţia celor două.
         Nu poţi fi fericit nici atârnat de oameni care nu îţi văd rostul în viaţa lor, nici de înconjurat de oameni care te adoră dar nu le vezi tu locul în viaţa ta. Păstrează-i pe cei pe care îi vrei şi te vor, altfel lupţi inutil să muţi munţii din loc şi nu cunosc cale mai sigură spre nefericire.

         

2 comentarii:

  1. ar fi ideal sa procedam astfel si desigur sa nu ne deranjeze daca multimea B devine din ce in ce mai goala. fiecare om are o doza de egoism in el si actioneaza cel mai adesea privind doar la interesul lui. insa in decursul timpului acelasi om ti-a intins o mana de ajutor cand ai avut o cadere si ti-a prins tare bine. ce faci il tii sau il elimini? toti oamenii din jurul nostru, pe masura ce-i cunoastem mai bine, ajung in zona gri, ne sunt alaturi uneori, alteori nu au timp de noi sau chiar ne dau la gunoi, cel putin o data... ma lungesc, cred ca ar trebui sa creionez ideea asta intr-o postare, sa nu-ti incarc pagina cu ideile mele imprastiate :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ma deranjeaza ca multimea B e mica, nu am nevoie de multi prieteni, am nevoie de prieteni buni. Daca acum X ani m-a ajutat o sa pastrez o datorie morala, pe care o sa mi-o rascumpar cand sau daca voi avea ocazia, dar daca dupa momentul cu pricina a inceput sa dispara din viata mea nu il pastrez, viata mea e prea pretioasa sa o imaprt cu oameni care nu vor bucati din ea, care le accepta pentru li le bag eu pe gat.
      Toti avem zile proaste, dar daca ma respingi constant o sa trag singura concluziile si s-ar putea sa nu ma mai faci vreodata sa ma intorc, nu te astepta sa ai parte de magia de a fi in viata mea daca eu nu ma voie in a ta . Cam prin zona asta gandesc eu :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis