vineri, 16 august 2013

Happy Box

Înainte de a trece la fapte ţin să vă spun că din articolul acesta intenţionez să finanţez facultatea ploadei. Bine, ploada este numai un gând deocamdată dar asta nu înseamnă că nu puteţi pune umărul la educaţia ei cumpărând chestii de la Happy Box.
         Acum să trecem al futilităţi, adică scopul principal al articolului. Sunt mândră să vă spun că am reuşit să supravieţuiesc şi de Sfânta Maria asta, în sensul că nu am cumpărat nimănui vreun cadou potrivit ca nuca în perete, cel puţin aşa sper eu că ai mei nu sunt aşa actori desăvârşiţi cât să nu mă prind că am cumpărat ochelari de soare orbului.
         Probabil avem în comun problema asta de fiecare aniversare, de fiecare onomastică şi de fiecare Crăciun. Eu recunosc am problema numai pentru că nu stau foarte bine cu banii, altfel mă îndoiesc că nu aş putea face pe careva să lăcrimeze în faţa unei maşini noi, a unul diamănţel sau a unei vacanţe la Paris în doi. Deşi chiar şi aşa e greu că trebuie să cunoşti omul bine de tot altfel dacă îmi iei mie maşină, lui IVM diamănţel şi prietenei singure vacanţa la Paris pentru doi ai comis-o cu mare stil şi cheltuială.
         Îmi place să fac cadouri, îmi place să le nimeresc, să le iau ceva la care să le vibreze sufletul de drag, ceva pe care şi-l doreau dar nici în vis nu ar fi dat banii pentru el. Numai că aşa cum spuneam mai am un pic până să ajung Cressus şi e greu să faci faţă financiar la toate ocaziile de cadou dintr-un an de zile.
         O vreme am aplicat tehnica lui „ceva simbolic” că nah aveam şi eu un buget în care să mă încadrez, până când după o aniversare m-am trezit într-o cameră de ceva-uri simbolice, mno aşa simbolice nu erau că nu era unul sub 50 de lei, numai că…..am primit vreo 3 exemplare din Mănăstirea din Parma, 2 mp3 playere si Dumnezeu ştie de ce vreo 5 perechi de cercei cu pietre negre. Mi-am adus aminte de un prieten care s-a trezit după un eveniment similar cu vreo 15 cravate nici una stilul lui. Atunci am decis că este cazul să iau măsuri.
         Eu am noroc mi-a dar Dumnezeu prieteni normali la cap, fără fiţe de genul „Vaiiii, aşa ceva nu e politicos!”Eh bine chiar aşa normali cum sunt ei s-au împărţit totuşi în 3 tabere mai ceva ca Marea Roşie în faţa lui Moise.
         Categoria 1 :Obraznicii, ăştia au priceput primii cum se împarte plăcinta, aşa că aproximativ cu o lună înainte de evenimentul sărbătorit cu cadouri primim un email care începe cu „Dragi prieteni, anul acesta de ziua mea mi-aş dori…..”, urmează o listă cu lucruri care pot fi achiziţionate individual sau prin asociere de 3- 4 persoane şi finalul foarte adevărat „ dar ne-am mulţumi şi numai cu prezenţa voastră la o bere"
         După emaiul acesta ne strângem, ne facem grupuri şi bisericuţe şi cumpărăm ceva de pe lista omului, măcar ştim sigur că nu i-am luat ceva inutil.
         Categoria 2 Timizii, ăstora le e jenă să trimită emailul. Aşa en general am şti noi ce vrea omul, dar poate păţim ca mine în anul în care am uitat să trimit mail şi mi-au luat ustensile de gătit, de dragul pasiunii mele de a găti şi a pasiunii lor de a mânca, numai că sunt afoni şi au luat oale interesante dar nu alea care trebuiau.
         Pentru Timizi ne-am băgat picioarele în etichetă, ne strângem, vedem câţi suntem, stabilim suma de cotizare, îi punem omului într-un plic o felicitare corespunzătoare şi banii rezultaţi şi toţi suntem fericiţi.
         Nici unul din prietenii mei nu şi-ar fi permis să-mi cumpere o vacanţă la Praga, că nici ei nu sunt Cressus (clar tre’ să schimb naibii cercul de prieteni) dar în loc de 15 cadouri simbolice pe care să le şterg cu emoţie de praf prin casă am primit fix banii care mi-au asigurat plimbarea fizicului meu pe acolo. Luna  trecută o prietenă a primit cadou de ziua ei o maşină de spălat, şi-o dorea rău de tot dar mai are sens să spun că nici unul din noi nu ne permiteam la individual? Şi cum naiba să-i cumperi maşină de spălat? Că nu ştii ce vrea şi nici dimensiunile să intre în baie. Ne-am călcat pe etichetă cum spuneam şi dăruim bani, femeia susţine că a întinerit 10 ani de când o are că a câştigat mult timp, eu cred că merită storcoşirea etichetei.
         Categoria 3 Nehotărâţii, cu ăştia nu te ajută nici emailul, nici banii, că omul nu e sigur ce ar vrea. Pentru ei Happy Box e soluţia ideală.
         Pe lângă faptul că sună într-un mare fel „ Sofico, ţi-am luat o cutie cu fericire!” este şi versatilă. O poţi lua la 60 de lei, individual sau la 400 de lei prin asociere, mă rog, şi invers e la fel de posibil, cu trecere prin multe variante intermediare.
         Omul primeşte broşura din care îşi alege cam ce i-ar dori sufletul, eu aş fi în mare încurcătură să aleg între cursurile de dans şi tratamentele de wellness ( hai recunoaşteţi să sunt mai mult decât pentru frumuseţe), îşi stabileşte în funcţie de programul lui când să îşi facă programarea şi are vreun an jumătate la dispoziţie să se decidă, eu zic că e mai mult decât suficient.
         Aşa cum spuneam mă bazez pe voi să plătesc pentru şcoala copilului, care te bagi sa cumperi primul Happy Box

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis