duminică, 4 august 2013

De post

Vineri m-am trezit târziu, deh să profit de somnul  de vacanţă, sâmbăta şi duminica nu se pun că  în ălea mai  dorm şi  timpul anului. Plec destul de adormită să-mi beau cafeaua liniştită în curte, umbră, linişte, mai mult decât bine.
        Apare Madre, evident măcinată de vreun conflict interior şi încă unul grav, dacă mă iau după faţa ei. Se uită în jur, se apropie şi-mi şopteşte conspirativ: e vineri.
   Cre’că tre’ să mai beau o cafea, că nu pricep nimic, dau un răspuns universal valabil
     Aham!
     Madre se uit la mine, se uită la cafea, abia începută, pricepe că neuronii e încă la somn şi explică :E post
     Pricep unde vrea să bată. În familie se bat cap în cap două obiceiuri. Bunică-mea are obiceiul să nu mănânce, dacă s-ar putea niciodată. Eu am obiceiul să mă asigur că mănâncă măcar de 2 ori pe zi. Şi de aici răzbelele sunt gata de îi lăsăm pe amărâţii ăia din Troia cu mult în urmă.
    Vinerea mai ales vara îi place să creadă că poate supravieţui uitându-se la o roşie. Iar, dacă ai uitat cumva că e post , la masă se va prezenta cu susnumita roşie şi va refuza mâncarea pe baza ideii „Aaaaa, azi e post şi mâncarea ta e cu carne, sau lapte, sau ouă”, mă rog, cum o dai nu e bine.
    Clar trebuie să fac mâncare de post. Negociez cu Madre să-mi doneze  ceva legume.  Mi-aduce preponderent vinete deci trebuie să ne orientăm în zona asta, scanez reţetele cunoscute de mintea mea, suprapun peste mâncarea prin care bunică-mea binevoieşte să plimbe furculiţa rezultat salată de vinete.
      Punem pe tavă, aruncăm în cuptor, redactăm cafeaua nr. 2 şi plecăm în curte. În sfârşit cafea liniştită de vacanţă.  Mi-aduc aminte că trebuie să toc ceapă şi stric ultimele picături de cafea.
      Nuş alţii cum or fi dar eu în dialogurile cu ceapa plec tot timpul plângând şi aşa temeinic, de extermin un pachet de batiste până se termină operaţiunea.  Printre lacrimi reuşesc să-mi dau seama că s-au copt vinetele, mă dotez cu echipament de protecţie respectiv vrei trei prosoape că iar nu am idee unde e mânuşa şi plec să extrag tava. Bine că e ditamai casa şi nu stau în aceeaşi încăpere cu cuptorul deja mor de cald.
     Reuşesc să mă încurc având tava fierbinte în mână în perdeaua de la uşă, mi-aduc aminte iar că vreau să aflu de vreo 2 ani de ce avem perdea lungă, imaculat albă şi inutil de mare de  uşa aia. Mazare, pisoiul  din dotare îmi pune mişeleşte o piedică. Intru în voblaj cu tavă cu tot, punând în pericol, mâţa, vinetele şi perdeaua, eu deja nu mai contez.
        Ajung cu greu în bucătărie, umplu castronul mâţei cu perniţe o să ajungă obez dar măcar trăieşte mai mult decât dacă stă în picioarele mele. Vinetele ard dar deh arta cere scarificii.
     Profit de lipsa desăvârşită a bunică-mii din zonă şi pun ulei cât vreau eu în tigaie, îl încing şi arunc ceapa că tot aveam necaz pe ea. Mi-aduc aminte că nu am ardei, nu am timp să plec după el, o sun pe Madre  că tot e în grădină, aş fi putut eventual să strig dar dacă tot am cărat mobilul cu mine de ce să nu profit?
      Mazare a terminat mâncarea sărbătoreşte punându-i şi lu’Madre o piedică. , recuperez ardeiul  care zbura deja şi cam în momentul acesta se aude vocea inconfundabilă a vară-mii venită în vizită cu propriul ibric de cafea, Slavă Domnului plin
     - Faci repetiţii de prin buchetul?
      Deşi îi fac semne mâţa refuză să-i pună şi ei pidica să se înveţe minte să tacă.
       Îmi vărs nervii pe vinete, le jupoi şi le măcelăresc de ai zice că sunt membru Al Qaeda în misiune, vreau să le trântesc în tigaie şi descopăr că am uitat total de roşii. Execut, arunc vinetele, le tot învârt sperând să se amestece odată. Mă bate gândul să le pun în robotul de bucătărie.
      În jur lumea bea senină cafeluţe cu frişcă. Taman când să zic gata, apare şi bunică-mea, are o tavă cu vinete coapte şi un zâmbet care spune „Salată de vinete ai vrut? Poftim pentru tot cartierul!”
       Damn o luăm de la cap şi în plus cu ea prezentă nici o şansă la robotul de bucătărie.
       Să mă fi gândit o lună şi nu credeam să-mi petrec ultima dimineaţă de vacanţă aşa vesel, la o cafeluţă băută de alţii e drept.

4 comentarii:

  1. Cam periculoase vinetele tale! Vezi, de-aia n-am facut eu vinete toata vara, aveam o presimtire ca s-ar putea intampla ceva nasol.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)))) doamne ce umor poţi să ai! unde mi-ai stat ascunsă?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acilea pe strada Sperantei la parter, jur sa dovedesc asta cu o copie de pe buletin cand ne-om vedea :P

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis