duminică, 11 august 2013

Amintiri din copilarie

Deci pe vremea când eram ceva mai copil decât acum eram de nerecunoscut, pur şi simplu nu am idee cum de am devenit cine sunt azi, de vreme ce nici una din trăsăturile personalităţii mele nu se regăsesc prin amintirile despre mine din copilărie.
      1. Când eram mică aveam personalitate de vedetă.
      Aproximativ o oră a aşteptat tata ascuns în spatele coloanelor de la intrarea în librărie, în vreme ce eu pe la vreo 4 anişori în plină epocă a anilor 80, de fapt la începutul lor, am interpretat pe treptele Consiliului Popular al târgului o gamă largă de cântece patriotice cum ar fi „Deşteaptă-te române din putina cu prune” ( dap, de mică am fost vizionară şi am ştiut că va ajunge cândva imn naţional).
        Inutil să spun că mai bine de jumătate din cântecele mele erau interzise, că se strânsese lumea ca la urs şi mă păzeau conştiincios 4 bucăţi miliţieni.
       Planul lui taică-meu era să mă păzească de la distanţă până pleca lumea şi putea să mă recupereze, noroc că a venit Madre de la cumpărături, m-a luat de o aripă şi  a pus cap carierei mele artistice şi epocii de dizidenţă politică.
         Ai mei au dat neşte declaraţii pe la miliţie şi s-au uitat peste umăr următorii 7 ani din cauza talentului meu.
          2. Când eram mică eram gospodină.
           Împreună cu cele 4 vecine cu care am crescut am preparat într-un an o grămadă de cârnaţi. Cârnaţii erau preparaţi din mlădiţe de liliac jupuite minuţios şi puse la „afumat” în burlanele caselor părinţilor noştri, burlane astupate apoi cu pietre pentru a nu ieşi fumul
          Din păcate i-am uitat al afumat aşa că al prima ploaie serioasă burlanele celor trei case au cedat cu graţie blocate fiind de cârnaţii noştri. Reacţia părinţilor ne-a distrus pe vecie pasiunea de a găti.
          3. Când eram mică eram un bun creştin
          Vecinele mele aveau iepuri, mai târziu am avut şi eu, dar ele au fost primele. Cumva ne-a intrat în cap că nu e posibil ca bietele animale să treacă prin viaţă necreştinate. Aşa că i-am botezat.
          Ceremonia a avut loc în grădina vecinelor. A fost oficiată de cea mai mică dintre noi, am folosit în loc de cazan groapa făcută de taică-si la rădăcina unei viţe de vie şi în loc de apă pământ.
          Am fi scăpat dacă „naşei” nu i-ar fi trecut prin cap să le facă „rochicioare” noilor creştini, care după ce s-au văzut botezaţi şi îmbrăcaţi au rupt-o la fugă. Majoritatea au scăpat, unul singur s-a sinucis prin spânzurare agăţându-şi rochia de botez într-un  lemn şi insistând să rezolve problema prin forţă. Măcar putem fi liniştiţi că a murit creştin şi e în rai.
        4. Când eram mică eram Blond, James Blond
        Mă amuza incredibil să mă joc de-a v-aţi ascunselea cu familia fie ea în sens restrâns , fie în sens larg adică tot satul.
         Astfel am fost căutată cu disperare prin magazinul central din Piteşti, unde mama  şi bunica ajunseseră după farfurii pentru Crăciun (la noi în târg nu se găseau). Am fost găsită cu sprijinul nepreţuit am miliţiei într-un alaindelon.
            Cel mai tare mi-a plăcut când m-a căutat tot satul o zi întreagă, în care eu nici măcar nu am ieşit din curte, după ce mătuşile păziseră calea ferată să nu mă calce trenul şi unchii sondaseră Jiul să nu mă fi înecat, pe când se urca în maşină să meargă să cheme miliţia în ajutor,pe vrmea aia telefoanele erau mai rare ca OZN-urile,  m-a găsit tata, în maşină sub bord.
         5. Când eram mică eram generoasă.
         Era la modă să fii Nadia, aşa că toată ziua ţopăiam ca nişte capre pe capetele podurilor care semănau cât de cât cu bârna şi săream peste sfori şi sârme legate la diverse înălţimi
        Cum prietena mea a pretins că eu sar mai bine pentru că am cizme şi ea e în papuci am făcut schimb, următorul lucru a fost s-o culeg pe Flori de jos, cu nasul plin de sânge de la impactul cu cimentul şi s-o călcăm pe bunică-sa . Tot respectul femeia nu a leşinat, ne-a dat calmă un lighean cu apă, când reuşisem să dăm sângele jos a întrebat cu teamă
          Auzi Florico, să-ţi fi rupt nasul  mamă.
        Reacţia instant a nepoatei a fost să apuce nasul şi să-l mişte cu putere în roate direcţiile, nu era rupt dar   început iar hemoragia.
       6. Când eram mică eram cuminte.
         Aveam vreo 4 ani când tovarăşa educatoare ne-a dus pe toţi 25 la Jiu şi ne-a cărat unul câte unul pe o insuliţă în mijloc. Majoritatea colegilor mei au sărit în apă, ocazie cu care tovarăşa i-a văzut şi ajutată de nenii de la cariera de nisip i-au recuperat cât de cât în timp util.
         Eu m-am apucat să-mi fac un castel şi cum niciodată nu am avut noţiunea distanţelor m-am aşezat prea aproape de mal şi am reuşit cumva să-l şubrezesc aşa că am căzut cu mal cu tot şi fără să fiu observată.
        Îmi aduc aminte că am încercat să ies până când a trecut pe lângă mine plutind în jos una din vecine cu ciorapii albi umflaţi ca nişte baloane, moment în care m-a umflat râsul ( de mică am văzut partea veselă în toate tragediile).
      Rezultat a near death experience, ştiu sigur că pe lumea ailaltă este lumini şi culori care în asta nu egzistă, din motive necunoscute auzeam cocoşi cântând şi aaaaaaaaaaa cu totul subsidiar neşte apă pe trahee de care am tras vreun an cu vizite la spital şi tot tacâmul.
         Inutil să mai spun că tot satul a alergat-o pe tovarăşa s-o omoare, mai ales că am revenit acasă despuiaţi şi cocoţaţi într-un camion cu nisip, dar Slavă Domnului toţi.
        De asemenea inutil să spun că acesta e numai vârful aisberg-ului

8 comentarii:

  1. clar nr.1 m-a dat pe spate. nu pe motiv de patriotism, pe motiv de imagine :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si pe mine, m-au taiat de la prajituri vreo luna :( dar tot nu m-am lasat si am continuat programele artistice prin diverse locatii :D

      Ștergere
  2. Dumnezeule mare, dar erai copilul de cosmar1 Totusi daca judec mai cu atentie, parca nu ma bati la unele chestii ca eu pe la tara mi-am facut veacul...In afara de apucatura cu cantatul patriotic. Eu aveam instinctele de conservare mai dezvoltate. Ce vremuri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da' de unde :P. Eram un ingeras de copil prevestind ingerul de femeie de acum. Pe bune nu ma deplasez pe matura decat daca ma lovesti peste aripi :D

      Ștergere
  3. eu am fost o agitata...nu ca m-as fi schimbat :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa si trebuie, sa stii de mic cine esti si ce poti face :P

      Ștergere
  4. Mare minune ca mai traiesti dupa toate boacanele astea!
    Eu era sa mor doar de trei ori in copilarie, asa ca se cheama ca am fost un copil chiar cuminte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh minune, vorba lui IVM, drac mort nici o sansa sa vezi :P

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis