miercuri, 21 august 2013

Adio deci pe curand

         Plec în vacanţă mâine, cred că v-am mai spus. Eh dacă nu aflaţi acum de ce lipsesc motivat de pe aici. Nu că nu aş avea net numa’ că voiesc a nu-l folosi, vreau să mai stau şi eu un pic de vorbă cu mine şi atât. Bine, eu cu mine şi o bere, maxim două.
         Bun, în ideea faptului că ştiu cum e  să găseşti casa în dezordine când te întorci şi fix de perdele îţi pasă, am zis că plecarea asta o să fie diferită. Data trecută am plecat după petrecerea de ziua mea, mi-am făcut şi bagajele printre o tacla şi o baclava, în fapt era tort cu vişine dar nu rimează.
          Cu aceste planuri măreţe m-am decis să mă trezesc azi pe la 8, să trag o curăţenie generală, apoi bagaje, apoi o sesiune din aia de jupuit, cremuit, aburit şi ce mai fac femeile înainte de a abandona cele 1000 de nimicuri folositoare pe care nu le pot căra cu ele. Am pus alarma pentru ora opt şi am adormit ca un dulce prunc pe la 4 dimineaţă că e în continuare cald şi făcusem şi nani la prânz, dar asta e altă poveste.
         Am sărit în mijlocul casei pe la 6, 00 şi nu soneria mea cu Music Box m-a determinat ci un urlet înfiorător de „MIKI N-AI VOIE!”. Pentru necunoscători Miki este vecinul meu patruped, pe care proprietarul îl dresează cu metoda strigăturilor. Noroc că Miki are fond bun, pare ciobănesc german, şi îl doare în başcheţi de metoda stăpânului, altfel până acum era la terapie. Eu sigur acolo ajung.
         Înainte de era lor viaţa mea era calmă, locuiam la casă, la 5 km de agitaţia oraşului şi noaptea adormeam în triluri de privighetori, ce timpuri duse. Întâi a venit vecinul, nuş cum îl cheamă îmi fac un scop în viaţă din a ignora vecinii, prin primăvară a apărut şi Miki. Chestia asta a fost traumatizantă în sine pentru că aşa o chema pe una din fostele lui IVM, adică frate ce de amintiri s-au declanşat de la căţelul acesta.
         După o vreme vecinul s-a decis să dreseze animala, cu formula „Miki n-ai voie!”, repetată până la epuizare pe tonuri fiorose. Gândindu-mă bine, până şi eu pe vremea când eram sub oblăduirea bunică-mii aveam voie să fac mai multe decât bietul căţel.
         Formula a atenuat totuşi ceva din traumele cu fosta. Cu timpul au apărut însă altele, pentru că vecinul şi patrupeda sunt matinali nenică, le câinele are idei creţe de la ora 5 dimineaţa şi le vecinul cred că nu doarme niciodată de vreme ce reuşeşte cumva să urle la el constant.
         Oricum după ce i-am înjurat copios m-am întors la somnicul meu liniştit. Vreo 5 minute, că Miki şi-a descoperit găletuşa ( e din aia de 10 litri da-s eu drăguţă la ora asta)  şi a început să o plimbe prin curte. Mi-aduc aminte că Zoe era perfect fericită cu o sticlă de plastic de bere din aia de juma’ de kil 
iar Sasha a considerat jucăriile infantile. Pe el din păcate l-am adoptat târziu, cred că avea vreo 4 luni, până în ziua de azi singura chestie interesantă pentru el e mâncarea.

         Pe la 7 devenise clar că nu-s şanse să dorm, câinele plimba diverse stăpânul urla ca o sirenă de ceaţă. Zic să luăm partea bună, mă apuc mai devreme de curăţenie, termin mai repede.
         Ies din casă cu gândul la o cafea şi încărcat o maşină de perdele (da, tanti Adelina, am perdele imperial size şi multeeeee). Dau nas în nas cu Madre şi aflu cu încântare că ieri când eram eu la birou să nu se dărâme naibii în lipsa mea, la famiglia culesese roşiile, iar azi trebuiau decojite, tăiate şi îmbulionate.
         Aşe m-am trezit eu cu o cafea lângă mine, un cuţit în mână şi văzând roşu în faţa ochilor, vreo 150 de kile de  roşu.
         Asta nu era o tragedie în sine, numa’ că lu’ Madre tare i-or plăcut anul trecut roşiile cherry, atât de mult că anul acesta o pus mai multe., prea multe pentru salăţi oricâte am mânca.
         Aţi făcut în viaţa voastră bulion de cherry? Aţi decojit chestiile alea  aşa mici că n-ai unde pune cuţitul pe ele? Eu da, vreo 20 de kile, care mi-au mâncat dimineaţa. Restul de 130 nici n-au mai contat măcar erau mari.
         Pe la prânz am reuşit să le dovedim, aşa că mi-am reluat programul, dat jos perdele., încărcat maşina, spălat ad labam neşte chestii din care iese culoarea şi când te uiţi la ele, despărfuit, despăinjenit, spălat covor, spălat podele, Prontuit mobila,  schimbat  perdelele cu alte rufe în maşină, rearanjat chestii, şters geamuri, pus perdele, schimbat lenjerii, că n-aş vrea să fac asta duminică seara când ajung acasă şi intenţionez numai să aprind o lămpiţă cu ulei de trandafiri şi să mă arunc în pat.
         Pe la 9 seara m-a pocnit o revelaţie rotundă, bagajele nefăcute, unghiile varză, evident necremuit, neaburit, nenimic din programul menit să mă facă o frumuseţe irezistibilă demnă să sucească minţile măcar vreunui pensionar aflat la băi.
         Când am terminat cu toate astea m-a lovit altă revelaţie, n-am terminat costumul de baie tricotat care mâine ar trebui să se întâlnească cu proprietara. Dar mi-s obosită rău, am preferat să scriu un blog, başca tastatura nu nenoroceşte o manichiură proaspătă ca o croşetă.
         Aşa că mă duc să dorm, că sunt în picioare de 24 de ore, efectiv în picioare, mă dor inclusiv unghiile de oboseală, dar plănuiesc să recuperez mâine cu bere rece şi zăcut la umbră că la soare mi-e imposibăl, poate învăţ şi să înot tura asta, oricum clar mă redescopăr sau mă reinventez ceva că prea am devenit fomeie serioasă.
         Apropo, dacă mâine vedeţi în tren o nebună croşetând veniţi să vă dau autograf, că nu cred că mai existe alta prin zona.


Un comentariu:

  1. Sa te bucuri de vacanta, dar nu siu de ce te dai asa de ceasul mortii inante sa pleci. Da-le'ncolo ca nimic nu e urgent pe lumea asta.

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis