duminică, 7 iulie 2013

Ordine

E duminică, ar trebui să fac altceva decât să mă gândesc la treburi serioase, dar….Pentru mine e perioada aia din an în care fac bilanţul şi iau rezoluţii de an nou. Eu nu fac asta de Revelion la un loc cu tot poporul. Pentru mine Anul Nou începe de ziua mea, aşa a fost întotdeauna şi aşa o să fie până când ziua mea nu va mai exista pentru mine.
         Aşa că urmează vreo săptămână de făcut curat şi în jur şi înăuntru, degeaba speli geamurile dacă nu îţi curăţi şi ochii să priveşti dincolo de ele. Se face curăţenie aşa cum gospodinele clasice fac de Paşte sau de Crăciun, cu ferestre deschise, cu bătutul covoarelor din care să cadă urma paşilor trecuţi, cu primenitul întregii case şi cu expulzarea cadavrelor ascunse în colţuri de dulap.
         Şi în pregătirea acestui răzbel casnic m-a apucat întrebarea de ce avem seturi diferite de cântare? De ce măsurăm după criterii distincte faptele noastre cu faptele altora? Şi mai ales de ce nu folosim acelaşi cântar pentru sufletul şi pentru trupul nostru?
         Dacă mi s-a ciubit cana îmi iau alta, dacă mi s-a ars o haină o înlocuiesc, dacă mi s-a spart o fereastră îi schimb geamul. Pentru trupul meu lucrez cu cântare precise, lucrurile sunt bune sau nu şi le păstrez sau le arunc pe principiul acesta. Nu îl las să îndure frigul pentru că fereastra nu îşi mai îndeplineşte scopul, nu îl hrănesc cu alimente alterate, nu îi astâmpăr setea cu otravă. Am stabilit nişte norme de funcţionare şi le respect fără a plonja în sfâşietoare dileme filozofice.
         Când vine vorba de sufletul meu parcă mi se dereglează talgerele şi nu mai pot determina unde stă adevărul. Păstrez în jur oameni care mă mint, care îşi aduc aminte că au numărul meu în telefon numai când trebuie să-i salvez, de regulă din ceva maro şi neplăcut mirositor, care îmi înşeală încrederea şi îmi desconsideră inteligenţa.
       Îmi las sufletul să îndure frigul prieteniilor aparente, îl îmbolnăvesc cu gânduri alterate şi iubiri otrăvite. Mi-e la fel de clar că aşa cum trupul nu-mi va putea duce anii dacă nu am grijă de el nici sufletul nu poate funcţiona lăsat aşa ca o grădină fără stăpân în care cresc bălării.
         Când se pune problema înlocuirii celor necesare trupului nu mă gândesc la ele cu înţelegere, nu stau să mă gândesc ce o fi în capul ferestrei sparte sau al hainei arse care nu pot să dea mai mult decât atât. Când se pune problema sufletului o fac, pentru că încă mi-e greu să cred că oamenii îţi pot face deliberat toate astea, că ei ar putea să dea mai mult sau să fie mai cinstiţi şi nu o fac. Mi-e încă greu să cred că pe mine cineva mă poate privi ca pe o haină pe care o va păstra câtă vreme îşi îndeplineşte scopul sau câtă vreme nu apare o linie mai modernă pe piaţă, o linie pe care să şi-o dorească toată lumea.
         Şi totuşi ceva curăţenie se impune, măcar din instinct de supravieţuire la un moment dat trebuie să dau afară tot ce e alterat prin viaţa mea, să încetez să îi consider pe alţii mai importanţi decât mine. Are cineva o mătură?



10 comentarii:

  1. Facem compromisuri sociale, asta e! Ai nevoie de unii chiar daca iti repugna, viata iti poate da lectii usturatoare in sensul asta. Eu sunt patita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Partea buna e ca nu am nevoie de nimeni, am reusit sa imi aranjez viata astfel incat toti oamenii din viata mea sa fie acolo pentru ca e o optiune a mea nu o necesitate

      Ștergere
  2. "... frigul prieteniilor aparente..."
    Ce fain şi trist ai spus-o!
    Valabil şi pentru unele iubiri. :(
    La mulţui ani, totuşi! Cu cât mai puţine gânduri de-astea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt bune si astea din cand in cand, mai alesc cand cresti :)

      Ștergere
  3. Eu am o matura, da' imi trebuie sa zbor pe ea cand mi se face de duca.:) Dar daca vrei cu adevarat curatenie in jur cred ca e mai buna o dezinsectie si o deratizare, sa pui pe fuga plosnitele care iti sorb energia si sobolanii care vin numai sa rascoleasca gunoiul. Apoi un gadilat cu Pronto-pamatuf si totul sclipeste ca nou!
    La multi ani,dar mai ales la buni ani!

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca sunt cuminte de ziua respectiva poate primesc si io o menajera :P

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu am matura, mi-e clar ca trebuie sa folosesc direct aspiratorul...cand fac curatenie la mine in suflet

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum n-ai matura? Si tu cu ce te deplasezi? :P

      Ștergere
    2. Pe jos
      Iar pe distante mari , au mai evoluat vrajile, ma teleportez :)

      Ștergere
  6. Si eu ma simt la fel de multe ori, dar nu stiu de ce, in paralel parca ma bucur ca mai sunt oameni care ma folosesc. Cand nu voi mai fi folositoare, sa vezi distractie :))
    Cuvanta

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis