marți, 18 iunie 2013

În spatele oricărei temeri.........

În ultima vreme citesc chestii serioase, scrise  de psihologi, sau terapeuţi, nu mi-e clar că eu mă preocup de treburi de esenţă nu de ce face exact acela de a scris cartea. Aşa sunt eu serioasă pe bucăţi.
Mno  şi acum citesc eu profund o carte intitulată de tatăl ei „Dacă bărbaţii ar vorbi”, nu ştiu cum îl cheamă pe nenea tatăl lui cartea asta, sigur aş putea să dau search pe Google  dar cum spuneam nu stau eu de detalii.
Nuş cum or fi bărbaţii altora îs sigură că în ziua în care al meu ar deschide gura să comunice vreo chestie profund emoţională s-ar zgudui cerurile şi pământurile. Aşa e el, pare superficial până la extrem dar dacă îl citeşti printre rânduri pricepi tu ceva.
Sau poate acesta e norocul relaţiei noastre, omul chiar o fi superficial dar eu reuşesc să îi dau profunzime citind printre rânduri, oricum are meritul de a face rânduri bine aerisite între care poţi citi multe. Cum spuneam detalii.
De al cartea asta am ajuns eu la concluzia că e musai să-l citesc pe Freud, nuş dacă m-o ţine ficatul pentru tot ce a scris omul şi nici dacă trebuie să cred aşe tot ce i-a trecut lui prin cap, dar unele din chestiile gândite de el îs tare interesante.
Citeam eu în cartea anterior menţionată ( hai că am dat-o frumos aici) că „În spatele oricărei temeri este o dorinţă” , asta cică a spus-o Freud, nu pot garanta că nu l-am citit personal dar aşa zice nenea autorul.
Probabil dacă îmi puneam neuronii la treabă îmi trecea şi mie asta prin cap, dar eu pe ai mei îi las să steie la şuete şi cafele  să nu se simtă oprimaţi amândoi şi să intre în grevă.
Este incontestabil că omul are dreptate, ca orice psiholog care se respectă de aici nu mai zice şi ce cale trebuie să urmezi. Adică în conversaţia imaginară pe care am avut-o eu cu Freud după ce am citit opinia domniei sale l-am întrebat bun şi? De aici ce fac? Eh bine şi-a încrucişat aşa degetele sub barbă un fel de între rugăciune şi gândire profundă şi mi-a răspuns cu o întrebare : Tu ce crezi că ar trebui să faci?
La ora aia m-am bucurat că era o conversaţie imaginară, pentru că m-aş fi enervat foarte tare să plătesc consultaţia şi să îmi răspundă aşa cu întrebări. Eu la mine la lucru spun clar faci la stânga sau la dreapta nu-l întreb pe client ce crede el că ar trebui să facă. Ghinionul meu că  nu am  făcut şi psihologia dar acesta e un alt detaliu.
Dap, în spatele fiecărei temeri e o dorinţă, dacă nu ai vrea ceva clar nu ai avea nici o emoţie legată de posibila împlinire sau neîmplinire a evenimentului cu pricina. Dar mie una nu-mi plac temerile, prefer certitudinile, prefer să ştiu că nu se va întâmpla decât să mă leg de posibilitatea eventualei realizări a dorinţei.
Nu cred că ne putem elimina în totalitate temerile dar putem încerca să le micşorăm numărul, în viaţa noastră, nah mă ascund după plural, în viaţa mea au existat prea multe temeri. Acum sunt în plin seceriş, le rezolv câte una sau câte două pe zi. Am descoperit că trebuie să îmi exprim dorinţa, să fac tot ce pot pentru îndeplinirea ei şi să accept din capul locului că treaba asta poate avea numai două soluţii :ori se împlineşte ori nu se împlineşte.
Şi dacă am putut să văz cu ochii minţii (nuş dacă doi neuroni constituie o minte întreagă) cel mai rău lucru care se poate întâmpla adică să nu mi se îndeplinească dorinţa urmează o nouă întrebare. Treaba asta o să mă omoare?
Dacă da problemă rezolvată trecem în viaţa viitoare unde nu se ştie exact ce preocupări o să am, dap sunt ferm convinsă că urmează una în vreo formă sau alta.
Dacă nu, problemă al fel de rezolvată câtă vreme mai sunt pe aici am la dispoziţie o infinitate de dorinţe pe care să mi le pun şi pentru care să dau din coate, ca în mod clar nimic nu o poate face pe cea veche să se împlinească.
Dar dacă indiferent de rezultat problema tot se rezolvă ce rost are să mai am vreo temere?


2 comentarii:

  1. Ca să vezi cum ne ajută imaginaţi asta câteodată. :D
    "Sau poate acesta e norocul relaţiei noastre, omul chiar o fi superficial dar eu reuşesc să îi dau profunzime citind printre rânduri, oricum are meritul de a face rânduri bine aerisite între care poţi citi multe."
    Sau îi ajută pe ei, nu ştiu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred sincer ca fara imaginatie nu am putea trai, em exista biologic si atat :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis