duminică, 16 iunie 2013

e grea treaba asta cu relatiile

Ştiu. M-am născut în contratimp cu generaţia mea, dacă m-ar citi declaratele şi autodeclaratele guru în materie de relaţii mi-ar trage vreo două după ceafă să-mi bage minţile în cap.
Sunt o ruşine a unei generaţii de femei care s-au luptat din greu pentru egalitate şi apoi supremaţie în tot de la muncă la relaţii. Dacă gândirea mea e greşită şi le trage înapoi le dau voie să se dezică de mine şi să nu mă recunoască drept seamăn. Oricum nu m-am dat vreodată în vânt după gloate, grupuri şi bisericuţe.
De ceva vreme tot citesc bloguri peste bloguri în care nişte femei le învaţă pe alte femei cum trebuie să fie ele buricul universului. Despre cum relaţiile trebuie să se învârtă numai şi musai în jurul lor, despre cum lumea trebuie să se oprească pentru a se asigura că doamna în cauză are tot ce îi trebuie spre a fi fericită şi abia după aia să îşi continue învârtitul în jurul propriei axe.
Nu am găsit însă şi cealaltă faţă a oglinzii. Tu vrei să fii iubită, ba nu tu vrei să fii adorată dar la rândul tău cum iubeşti?
Nu-ţi pune bărbatul pe un piedestal, se va plictisi acolo de unul singur şi probabil te va înşela dar tratează-l ce pe un egal. Ascultă-l, înţelege-l, adu-ţi aminte de diferenţele pe care le facem în educaţia fetiţelor şi a băieţeilor.
Dezobişnuieşte-te să-l judeci, măcar pe el, omul cu care îţi împarţi viaţa, nu-l mai trece prin examenul prejudecăţilor tale. Nu mai sta să te întrebi ce a vrut să zică sau de ce a făcut asta şi nu cealaltă, acceptă că a acţionat fără semnificaţii secundare oculte.
De regulă el nu îşi trăieşte viaţa pentru a te neferici pe tine, el alege să facă aşa cum îi este bine, dacă nu vrea să meargă la cumpărături cu tine este pentru că e plicticos, e obositor şi al dracului de inutil să stai şi să te extaziezi în faţa unei perechi de sandale care costă cât două rate la creditul casei. El ştie din capul locului că nu le puteţi cumpăra ce rost are să stai şi să  lăcrimezi în faţa lor?
Dacă nu  e primul care să iasă pe uşă la întâlnirea cu nişte prieteni la care ţii tu, nu face figuri ca să-ţi strice ţie ziua, poate omul chiar nu are nimic în comun cu prietenii ăia şi îţi face numai hatârul de a face act de prezenţă.
Dacă nu îţi declară zi lumină cum eşti tu luceafărul de dimineaţă al vieţii lui e pentru că i se pare de la sine înţeles.
Tu de câte ori ai venit acasă exuberantă, ai pus nişte beri al frigider şi l-ai lăsat în plata domnului să-şi vadă meciul la televizor? Când l-ai întrebat ultima dată dacă nu cumva preferă să meargă la un baschet cu băieţii în loc să te ţină în braţe la vreun film romantic?
Când a fost ultima ocazie în care te-ai gândit la ce i-ar face plăcere şi i-ai făcut cadoul acesta?
Şi azi că tot a fost duminică i-ai spus te iubesc şi atât fără să te învârţi în jurul lui aşteptând să îţi spună acelaşi lucru?
Citesc mereu că relaţiile dau greş pentru că delicatele de noi suntem ignorate şi nu suntem tratate cu gradul de respect şi adoraţie pe care îl merităm dar noi cât îl mai adorăm pe celălalt ?


7 comentarii:

  1. Foarte corect.
    Prea multe discuţii despre seducţie, angajamente, aranjamente şi prea puţine despre sentimente.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dap, parca nu mai dam nimic fara sa asteptam ceva inapoi plus dobanda

      Ștergere
  2. In linii mari sunt de acord cu ideea. Insa nu totul trebuie sa fie un etern compromis chinuitor intr-o directie sau alta. Daca preferam sa mergem la baschet in loc sa stam cu voi e totusi o buba undeva. Daca nu ne putem nevoi sa ne dam cu parerea despre perechea aia de sandale, din nou nu e ok. Cand iubesti o persoana vrei sa faci compromisurile astea, te fac sa te simti bine, sunt semn de iubire si atentie, nu-s in nici un caz corvoada. Si cand ajung corvoada e undeva o problema deja.
    O alta idee este ca etologic, programul nostru genetic al speciei dicteaza curtarea dinspre barbat spre femeie. Cu toate consecintele. E normal ca ratiunea noastra de a trai sa fie femeia. Asa cum e normal ca noi sa NU fim ratiunea voastra de a trai si sa cadem imediat pe loc secund dupa aparitia progeniturii. In opinia mea o femeie trebuei sa fie centrul universului barbatului ei. Daca el nu o considera asa, atunci ea nu a gasit barbatul care sa o iubeasca suficient. Fiindca noi suntem programati sa iubim asa, cu toata fiinta. De unde si crimele pasionale sunt apanajul nostru :D (nah, nu pot fi toate roz :)). Voi platiti genul asta de dragoste cu grija. E o simbioza care merge perfect. Cand chiar se petrece simbioza, evident. Relatiile de curtare nu pot fi echivalente macar pe motiv de hormoni diferiti.
    Altfel sunt intrutotul de acord ca foarte multe femei nu mai depun efortul sa-si inteleaga jumatatea. Chestie care cam e de apanajul doamnei, fiind mai dotata cu empatie de regula. "Sotul" pentru multe a devenit cel mai aprig dusman care trebuie ingenunchiat. Si e tare pacat. Pentru ele mai ales. Ca pe noi ne deranjeaza mai putin situatiile de conflict comparativ cu voi. Si da, e plina lumea de creaturi alintate. Pe de alta parte, ce zic eu este ca orice barbat care-si iubeste femeia trebuie sa vrea (din reflex) sa o alinte asa. Ea insa trebuie sa stie unde sa-si traseze propriile limite si mai ales cum sa raspunda la asa atentie. Fiindca sigur, daca reciproca nu exista te duci acolo unde e...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O vreme merge ce zici tu, dar dupa ceva ani deja ti-a trecut de alintatul creaturii si mai stai sa te intrebi cand e si randul tau sa fii alintat ( grija aia despre care ziceai).
      Ar trebui sa ne intalnim undeva la mijloc si sa fim alternativ buricul universului, altfel nu cred ca ar putea sa mearga mai mult de o vreme. Oricum vad des ca se intampla treaba asta, cand oamenii ajung la limita aia se despart si cel care a fost alintatul familiei nu intelege niciodata de ce doar ei se intelegeau foarte bine.
      Si ar mai fi de discutat si despre cat de mult am schimbat tiparele de educatie pentru copii si cume greu de crezut ca o fetita pe care am invatat-o ca ea poate sa faca absolut tot ce fac baietii o sa mai astepte sa fie curtata sau si mai rau, o sa il bage in seama pe cel care o curteaza. Cred ca ne crestem fiicele sa fie mult prea competitive si e greu sa mai descopere unde sa se opreasca din cursa pentru premiu si sa fie premiul

      Ștergere
    2. Pai eu-s casatorit de 15 ani (implinibili anul asta). M-am casatorit la 19 ani :). Adica teoria de mai sus nu e doar teorie. E practica deja :). Si nu, daca chiar iubesti o femeie, nu-ti trece. Daca-ti trece nu o iubesti suficient si ea se multumeste cu atat :).
      Eu zic ca e totusi bine ca fetele sa fie concurentiale si sa se respecte. Si eu mi-as educa fata asa. O femeie trebuie sa fie extrem de selectiva. Fiindca perspectivele unei laegeri proaste sunt mult mai periculoase. As invata-o ca trebuie iubita asa cum o iubesc eu pe ma-sa. Si sa nu accepte mai putin. Mai bine singura altfel.

      Ștergere
    3. Cred ca o citesc pe sotia ta si mai cred ca si ea te iubeste :), voi va intalniti la mijloc

      Ștergere
  3. Sunt pentru egalitatea femeii, nu pentru superioritatea ei! As vrea sa traiesc intr-o vreme in care femeia sa nu fie centrul universului ci centrul familiei si asta sa nu fie considerata o corvoada sau o umilinta.Iar o femeie inteleapta, puternica si iubitoare sa poata instaura armonie in familia ei, sa isi educe frumos copiii, sa isi sprijine sotul, sa fie un liant intre toti. Dar acum femeile sunt starnite sa faca cariera, sa aiba independenta financiara, sa-si masoare puterile cu barbatii.In timpul asta familia se dezbina, toti devin instrainati si nefericiti, sunt doar locatari care coabiteaza sub acelasi acoperis laudandu-si fiecare potenta financiara...Cam asta a adus emanciparea femeii.

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis