luni, 10 iunie 2013

Balerina

M-aş fi gândit că primul blog din minivacanţă o să fie vesel, despre drumul cu trenul şi legea atracţiei, sau despre bere,  ori unul uşor trist despre clădirile uitate ale Timişoarei. Cu nasul în poze mi-am dat seama că avea să fie unul serios., unul în care o să mă laud fără nici o jenă, pentru că de data asta merit, nu că nu aş merita întotdeauna.
Primul blog din vacanţă o să fie despre Balerină. Dacă vă gândiţi la balet, şi emoţii artistice, mai gândiţi-vă o dată, probabil nu mă citiţi de mult şi nu mă cunoaşteţi. Balerina este o tiribombă. Nu m-am mai urcat în aşa ceva din copilărie, de pe vremea când nu aveam nici cel mai mic instinct de conservare şi nu îmi descoperisem căruţa cu fobii.
Privit aşa în general urcatul într-un asemenea instrument nu e mare brânză, nici măcar atunci când ţie îţi este frică să te apropii de balustrade, când coborâtul unei scări din alea moderne, transparente la care vezi totul până jos ţi se pare că se poate face numai cu fundul bine stabilit pe fiecare treaptă în parte fiindcă simţi că nu mai ai centrul de greutate unde îl ştiai tu iar lifturile al fel de transparente ţi se par un mod foarte eficient de răscumpărare a păcatelor karmice.
O tură în dispozitivul cu pricina e cel mult o chestie pe care nu ar trebui să o faci. Până când în viaţa ta apare o seară  în care balerina aia care se roteşte cu braţele deschise spre cer devine o expresie tangibilă a tuturor limitelor tale, a tuturor lucrurilor imposibile, imprudente, nerecomandate, de nefăcut. Momentul în care simţi că trebuie să pui piciorul în prag, să te rupi din seria de „e prea mult”, „e prea riscant”, „ e prea…..”, să plăteşti biletul şi să te aşezi în scaun conştient că îţi testezi rezistenţa.
Bănuiesc că în lipsa fobiilor mele experienţa ar fi minunată, maşina te avântă spre stele cu vântul în păr şi apoi te repede spre pământ oprindu-te grijulie înainte să te zdrobeşti şi apoi o ia de la capăt din ce în ce mai repede, dându-ţi impresia că la următoarea tură te va arunca din scaun  până când constaţi că tu de fapt nici nu mai stai pe el, că eşti menţinut în siguranţă de un echilibru complicat între forţa centrifugă, gravitaţie şi alte alea, în fond tu pluteşti undeva la câţiva milimetri de scaunul salvator.
Mi-a fost frică, am numărat secundele şi niciodată două minute nu au durat atât de mult, am închis pe alocuri ochii deşi senzaţiile rămâneau dar am rezistat până la capăt şi dincolo de el. Nu am leşinat, deşi părea o idee la un moment dat, nu mi-a fost rău, nici măcar nu mi-au tremurat picioarele. Cred că aşa se simt personajele din basme când măcelăresc un balaur ceva, ai depăşit un obstacol, ţi-ai ţinut sub control o teamă şi ai trecut peste limitele tale obişnuite.
După o treabă din asta, o vreme, cât te ţine amintirea, sper să mă ţină tot restul vieţii, că nu ţin morţiş să repet experienţa, lumea ta este mai largă, pentru că  obstacolele îşi vor pierde certitudinea, nu mă pot urca în tiribombe şi totuşi am rezistat aşa că de ce nu aş încerca să trec şi peste următoarea limită?
Fobiile sunt în fond numai convingeri limitatoare ca multe altele, le poţi depăşi calm cu grijă şi terapie sau poţi alege un tratament de şoc,  ideea este să te ocupi de ele, să nu le laşi să se înmulţească, să nu le dai voie să te micşoreze pe tine sau viaţa ta.
Balerina a fost primul pas, în zilele următoare le voi ataca pe rând pe celelalte pentru că de la o vreme  viaţa mea, aşa cum mi-am limitat-o cu convingeri,  mă strânge pe ici pe acolo şi e timpul să primească nişte adaosuri viu colorate. Aşa că dacă aveţi sau nu aveţi fobii legate de tiribombe data viitoare când vine în târg da-ţi o tură, în ambele cazuri vă va prinde bine.



6 comentarii:

  1. Recomand Montain Rousse, muha ha ha!
    După ce te dai jos din ăla te simti zeu. Dacă te mai simti! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mno pe mine probabil ma strang de pe jos in vreo cutie daca incerc ceva mai serios decat balerinele :)

      Ștergere
  2. am si eu filmarea reala cu dvs si cu balerina dar nu vrea nici un mail sa o trimita, cica e prea gras filmul !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maurice cum poti spune ca un film care ma cuprinde pe mine e prea gras? :P

      Ștergere
  3. Mie mi-o fost frica şi să citesc blogul! Cred că primul pas pentru a-mi învinge frica de înălţime şi răul de mişcare va fi să îl recitesc, în linişte şi fără să mi se zbârlească părul... :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am ajuns la concluzia ca toti cei care vor sa se sinucida prin aruncare de la etaj ar trebui sa dea o tura cu balerina, dupa sigur vor cauta o metoda mai umana

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis