miercuri, 24 aprilie 2013

Shit happens


Ne place mult de tot să zicem asta, pentru cititorii nevorbitori de romgleză nu ştiu sigur cum s-ar traduce „Shit happens”, nu că nu aş şti traducerea expresiei dar în spatele ei stă ditamai filozofia de viaţă pe care nici măcar Coehlo nu ar putea s-o dovedească în vreo 4 romane de largă circulaţie.
Ideea e că viaţa nu e numai roz, mai e şi gri, mai e şi neagră, mai dai de diverse evenimente mai puţin fericite de-a lungul cursei tale spre cele veşnice. De ce n-am recunoaşte că în fond asta facem cu toţii, numai că unii dintre noi ne găsim să ne ocupă m  timpul până atunci şi cu alte treburi, alţii se concentrează numai spre destinaţia finală.
Cum viaţa asta mai e şi de culoare închisă, ne place, tare mult ne place să aruncăm un „Shit happens „ cu o intonaţie filozofică şi o lejeră ridicare a umărului, adică atât cât să desemneze o resemnare intelectuală aşa, că tu ai stil şi nu te poţi criza ca tanti Angela de la colţ, care de câte ori i se întâmplă ceva sumbru caută explicaţii  pe care de regulă le găseşte în linia maternă a altcuiva.
Efectul e în fond acelaşi „Shit happens „ este o cauză de nepedepsire, indiferent care ar fi fost premisele, Universul în infinita lui maliţiozitate tot ţi-ar fi tras cumva preşul de sub picioare, poate tocmai pentru că tu eşti atât de valoros şi de deosebit. Tu evident, nu ai nici o vină, nu e ca şi cum un singur om ar putea interveni împiedicând rahaturile să se manifeste. Nope, nimeni nu se pune cu energia universului, că e un efort inutil.
Numai că nu e aşa, de pe la lecţiile de fizică eu am rămas cu nişte chestii foarte solid impregnate în creierul meu de altfel reticent la ştiinţe din astea exacte. Da, dacă nu ştiaţi am avut parte de o educaţie extrem de nasoală, în care matematica, fizica şi chimia erau muuult prea prezente.
Amu’ una din ideile astea care nu se dau duse este că legile fizicii se aplică întotdeauna, din oficiu, fără vreo intervenţie din cauza ta. Pe înţelesul tuturor nu e necesar să îţi aduci tu aminte că trebuie activată gravitaţia, ea se descurcă bine merci şi fără tine, cu atât mai mult cu cât am o vagă bănuială că mai toată populaţia Statelor Unite crede că gravitaţia este o chestie foarte misterioasă inventată de Rhonda Byrne cu ocazia scrierii Secretului. Dacă am sta după treaba asta cu activarea voluntară a legilor naturale am pluti mult timp prin zonă că majoritatea ar uita.
A doua chestie e că şi dacă ai vrea tu nu poţi suspenda activitatea mai sus numitelor legi, pe acelaşi principiu dacă într-o zi chiar ai vrea să nu fii legat de pământ tot ţi-ar da cu radical.
Ca să mă întorc la subiect că  tot am obiceiul de a bate câmpii, a treia chestie ştiinţifică pe care profesorul de fizică mi-a lipit-o de creier este principiul III al mecanicii adică „Când un corp acționează asupra altui corp cu o forță (numită forță de acțiune), cel de-al doilea corp acționează și el asupra primului cu o forță (numită forță de reacțiune) de aceeași mărime și de aceeași direcție, dar de sens contrar. Acest principiu este cunoscut și sub numele de Principiul acțiunii și reacțiunii.”
Cum am ajuns de la Shit happens la principiul trei al mecanicii? Eh în asta constă magia personalităţii mele liniare. La baza filozofiei mele de viaţă stă ideea că nimic nu vine din senin, adică Shit ăsta nu are loc fără o acţiune anterioară cu care să se afle în legătură directă de cauzalitate, adică fără să îl fi provocat noi cumva.
Numai că nu ne place să ne asumăm responsabilitatea pentru nimic. Nu e vina mea că sunt în relaţie cu un idiot, de parcă nu eu l-am ales. Nu e vina mea că nu-mi mai pot găsi un teren comun cu copilul meu, de parcă nu eu l-am crescut. Nu e vina mea că analizele îmi ies catastrofal şi gâfâi ca o locomotivă când urc un etaj, de parcă nu eu îmi aleg mâncarea. Lista evident poate continua dar ideea este destul de lămuritor explicată.
Şi uite cum ajung eu la concluzie că deja e târziu, Shit nu se întâmplă de unul singur, noi îl facem să apară din toată gama de acţiuni, inacţiuni, gânduri, proiecte, planuri şi mai ales decizii, dar nu vrem să recunoaştem.
Şi mai avem o meteahnă de care nu vrem să ne despărţim dacă tot s-a întâmplat nu punem mâna pe o mătură şi un făraş să facem ordine la loc, nope, ridică nonşalant din umeri şi încercăm să ne ducem viaţa în jurul lui, ocolindu-l pe cât posibil, călcând în el de multe ori, împrăştiindu-l şi în alte zone şi în alte vieţi, făcându-i şi pe alţii să plece cu un pic pe tălpi, doar nu e vina noastră „Shit happens”.



2 comentarii:

Da-ti cu parerea ca e gratis