marți, 30 aprilie 2013

Pasi mititei :P


Probabil am mai scris despre asta, dar de mult şi in alt unghi. Pe de altă parte  întărirea unei idei nu are cum să facă rău.
Azi  mă preocupă lucrurile mărunte, paşii mici, schimbările infinitezimale. În ultima vreme îmi aduc aminte des de Alchimistul, cred că în minivacanţa asta de Paşti o să-l recitesc, undeva la umbra frunzelor proaspete de nuc şi în parfumul crud de iarbă verde pe care am scăpat-o odată în plus de la asasinare. Paranteză mică, nu voi pricepe niciodată obsesia asta de a scoate iarba din grădini, pricep să o mai scoţi de prin straturile plantate dar în rest ce ai cu ea? Îţi strică un pic de oxigen în plus şi un covor de verde în faţa ochilor?
Să revin la Alchimist, dacă eşti atent Universul îţi vorbeşte, frânturi de mesaj prinse în cotidian pe care inima ta să le recunoască şi să le asambleze. De ceva vreme în jurul meu se vorbeşte despre paşi mici, despre schimbări mai puţin drastice, despre lucruri făcute lent, ardeleneşte cum ar veni.
Am nimerit din greşeală pe bloguri despre care nu visam că există şi care vorbesc despre redefinirea noului normal în viaţa ta, schimbă zilnic un pic şi în câteva luni normalul va fi altul, indiferent la ce se referă.
Am dat pe youtube de un nenea, motivational speaker cred că îi zice lui la el acasă, nu mai ştiu cum îl chema oricum omul punea mult suflet în ce zicea acolo, ascultându-l îţi venea să te ridici de pe scaun, să porneşti la luptă, atunci şi acolo, şi să schimbi lumea. Bine, m-am abţinut că era două noaptea şi chiar nu prea era momentul de schimbat lumea.
Eh omul acesta zicea printre altele o chestie inteligentă, că nu e nevoie să faci schimbări de 180 de grade în viaţa ta. Dacă poţi, dacă ai în tine atâta voinţă minunat, trezeşte-te mâine nefumător, vegetarian, adept al alergatului, cu marele roman american gata scris. Numai că 99% din noi nu putem face asta şi omul spunea că e suficientă să îţi schimbi direcţia cu un grad. Altă paranteză, ştiu viaţa mea e marcată pe vecie de matematică şi nici nu-mi place aşa tare, dar gândeşte-te la două linii, dacă nu schimbi nimic ele se vor suprapune ducându-te în acelaşi punct, dacă din punctul de concurenţă schimbi direcţia uneia cu un grad, după parcurgerea unei distanţe, vei vedea că te duce în cu totul alt punct. Schimbă de mai multe ori direcţia cu un grad, nu vei avea un parcurs drept dar la final vei fi cu totul altcineva.
Am pierdut mult timp motivându-mă să mă trezesc altcineva peste noapte, între timp mi-am schimbat viziunea am acceptat că mă trezesc aproape aceeaşi persoană, cu diferenţe atât de mici faţă de ziua de ieri încât nici nu le bag de seamă şi totuşi după o lună sau două schimbarea se simte.
Nu te aştepta să slăbeşti 40 de kilograme într-o lună, după vreo săptămână de concentrare vei ceda, mergi încet, renunţă la un kilogram, gândeşte larg, nu îţi face un scop din slăbit ci din mâncatul mai sănătos. Paranteza trei cred că acesta va trebui să fie subiectul unui alt blog, cât de sănătos mănânci de fapt chiar dacă tu mănânci numai grăunţe şi verdeţuri, că n-aş crede că taman alea au scăpat de tratamente cu pesticide şi îngrăşăminte. Ideea e că dacă îţi petreci ceva timp învăţând nişte reţete geniale de salată sau cu legume, îi vei da şi minţii tale ceva de făcut în loc să tânjească melancolic după o tabletă de ciocolată, îi vei da şi organismului ceva din care să asimileze o vitamină două şi după vreo 6 luni te vei trezi şi ceva mai uşor pe cântar.
Să revenim la oile noastre chestia asta cu greutatea se poate aplica la orice, mie mi-a luat un an să nu mai pun sare pe pizza, da recunosc îmi place sarea, niciodată nu mi se pare suficientă, motiv pentru care mâinile şi picioarele mele erau permanent umflate şi o parte din palpitaţiile resimţite de corazon se datorau excesului de sare şi nu vreunor treburi romantice. Nu am eliminat-o din viaţa mea, ar fi nesănătos, dar am învăţat să apreciez ierburile care chiar schimbă gustul mâncării.
Mi-a luat mult timp să reduc puţin câte puţin, dar de data asta mi-a ieşit spre deosebire de încercările anterioare în care m-am apucat să pun numai cantitatea normală de sare şi să constat că nimic din ce mâncam nu mai avea gust, treabă pe care după vreo săptămână o reparam cu un strat generos de sare.
Că iar m-am întins să termin cu  chinezii care  au un proverb drăguţ ( chiar nu ştiu cum m-aş fi descurcat pe lumea asta fără globalizare) „O călătorie de o mie de paşi începe cu primul pas”, depinde de tine în ce direcţie priveşti te deprimi că mai ai 999 de paşi şi renunţi sau te gândeşti că dacă primul nu te-a omorât probabil îi vei dovedi şi pe restul.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis