miercuri, 3 aprilie 2013

Ochelarii de cal


De vreo câteva zile sunt serioasă, absurd şi nenatural de serioasă, parcă nu aş mai fi eu, poate nici nu sunt, cred că sunt o clonă pusă în loc de extratereştrii, o clonă atât de reuşită încât şi mie mi-e greu să recunosc diferenţele de original.
Mă gândesc la alegeri, la modul în care preferăm, noi, oamenii, cu mine în frunte să dăm vina pe altceva, pe altcineva pentru greşelile noastre.
Uneori sunt greşeli atât de evidente încât trebuie să fii idiot să încerci să negi implicarea ta, alteori sunt chestiuni de nuanţă, uneori pierzi cel mai important tren din viaţa ta pentru că ai decis să tragi un pumn telefonului şi să mai dormi 5 minute.
Ideea de bază e că în mare ne alegem viaţa. Ştiu nu tu ţi-ai ales părinţii, nu tu ai ales să ai un accident de maşină, nu tu ai ales forma aia de boală imunodefensivă rară. Şi totuşi chiar şi în situaţiile astea ai avut la dispoziţie alegeri. Ai putut să te pleoşeteşti ca un jupon apretat într-o zi ploioasă ( asta nu e a mea., cred că am citit-o în Pe aripile vântului, dar nu-s foarte sigură)  sau să lupţi şi să te ridici.
Sunt inimaginabil de mulţi oameni care au depăşit o copilărie de coşmar, încă au cicatrice în suflet dar trăiesc, se bucură de viaţă, ajută la rândul lor.
Sunt la fel de inimaginabil de mulţi oameni în care părinţii au investit tot ce era omeneşte posibil uman şi material şi care acum îşi ocupă timpul amărându-şi viaţa, a lor şi din păcate a altora.
Sunt oameni pe care o operaţie simplă îi poate ucide, excludem culpa medicală, ne referim numai la pacient, care poate a avut o unghie încarnată sau ceva la fel de idiot şi care a reuşit prin gândurile lui constante şi puternice să îşi convingă sistemul imunitar că de la asta va veni sfârşitul.
Sunt oameni care au învins cancerul. Nu spun că există o reţetă sigură, nu spun că dacă ai primit vestea că suferi de aşa ceva e suficient să stai pe canapea, să vezi filme vesele şi să te gândeşti că te faci bine, e nevoie de mai mult decât abordarea asta superficială dar optimismul e esenţial, dacă tu nu crezi că se va întâmpla nimeni nu o poate face în locul tău.
Şi după aia venim noi, grosul, care nu am fost potopiţi de nici o problemă reală, la care alegerile să ne fie limitate la extrem. Suntem noi, gama largă de nebuni, care nu privim pomii în floare şi nu ne bucurăm de fiecare rază de soare din motive serioase, complexe şi mai ales imaginare.
Sunt cohortele de femei pe care le-aş lua la bătaie fizic fiindcă îşi interzic bucurii simple cum ar fi o ciocolată caldă cu o prietenă bună, pentru că din fundul ceştii le priveşte spectrul celulitei. Sunt nebunele care mănâncă o jumătate de măslină fiindcă ieri avea 48 de kilograme 300 de grame şi neuronul singuratic nu le poate accepta decât dacă au 48 în cap. Şi toate femeile astea care îşi autoimpun restricţii tâmpite  se întreabă de ce stresul le afectează mai mult, de ce sunt mai nervoase, de ce se ceartă mai des cu cei dragi?
Pentru că aleg să îşi interzică inclusiv cele mai mici şi nevinovate plăceri.
La astea le putem adăuga pe alea în criză de nervi perpetuă pentru că le apare un fragment de rid, cele care nu mai râd pentru că ridurile din colţul ochiului sunt dizgraţioase şi se supun unor operaţii foarte dureroase şi costisitoare şi inutile pentru a păstra un ten perfect întins precum cel de plastic, marca Barbie.
După care sunt cele care suferă că au sâni prea mici sau prea mari, nimeni nu a reuşit să lămurească exact cât ar fi suficient.
Apoi sunt alea care umplu pagini întregi de jurnale, bloguri, pereţi de facebook  şi dosare de terapie pentru că Făt Frumos nu le acordă atenţie.
Toţi oamenii ăştia s-au ales cumva cu ochelari de cal pe care refuză să îi dea jos de pe nas. Este o lume largă şi rotundă, e o lume diversă, sunt zeci de mii de făcut, sunt milioane de oameni de iubit, sunt sute de forme în care poţi arăta.
Dar lumea lor se reduce numai la segmentul pe care ochelarii lor le permit să îl vadă, lumea nu poate exista la 48 de kilograme şi 100 de grame, se năruie la apariţia unui rid, se spulberă în faţa unei cupe A şi cu siguranţă este de neconceput în absenţa lui Făt Frumos, cel determinat nu noţiunea generală.
Sunt oameni care îşi distrug viaţa prin alegerile lor, îşi limitează alegerile până la limita în care viaţa devine chinuitoare şi prea greu de suportat, refuză să accepte că mai există şi alte lucruri de încercat, lucruri bune, lucruri care te pot face fericit.
Recunosc şi eu am capacitatea asta de a-mi înfăşura obsesiv lumea în jurul unui singur obiectiv, un obiect, o stare, un om. Sper de fapt să fi avut capacitatea asta. Am învăţat că din când  în când trebuie să faci un pas înapoi, să vezi unde ai greşit, unde au rămas celelalte opţiuni şi să încerci o cale nouă.
Trebuie să renunţi la lumea ta limitată, să admiţi că tu şi viaţa ta puteţi deveni oricând o variantă mai bună a voastră, că lumea e largă şi plină de jucării şi tu ai tot dreptul să te bucuri de ele.
Aşa cum spuneam în ultima vreme sunt absurd de serioasă şi mă gândesc mult la alegeri şi ochelarii de cal.


4 comentarii:

  1. Eu, pana la venerabila varsta de 32 de ani, am invatat ca viata se intampla si singura si cateodata chiar in ciuda planurilor noastre, temeinic puse la punct:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu, că perseverenţa e de multe ori mai eficientă decât datul natural, dar neglijat.

    RăspundețiȘtergere
  3. ca sa uiti de durerea de masea e suficient sa-ti rupi o mana. Cam asa si cu micile "griji". Daca nu au probleme, si le creeaza.

    Ma bucur de tot ceea ce am in viata mea si uite, momentul asta matinal e cel mai potrivit sa fiu recunoscatoare ca si azi am deschis ochii, ca si azi pot vorbi, merge, scrie, gandi, pot munci, ca si azi pot sa-mi salut mama,tatal, nepotul chiar si la sute de km distanta de mine, ca m o gramada de planuri si nu continui lista interminabila. Asta nu ma impiedica sa lucrez si asupra micilor scopuri pe care le am. Dar lucrez cu incredere, cu placere, cu entuziasmul specific increderii in rezultatul care va veni, nu lucrez din frustrare, din frica.
    Sa ai o zi minunata precum sufletul tau!:)

    (a_a)

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis