vineri, 18 ianuarie 2013

Secera si ciocanul


Aşa cum am explicat pe lung, pe lat şi pe mai multe pagini în blogurile trecute eu am făcut liceu la mate-fizică deci unele formulări îmi sunt deja intrare în limbajul automat, una dintre ele fiind „ipoteza este”
Deci ipoteza este că poporul român pe lângă multiplele lui calităţuri este şi inteligent şi oleacă filozof mai ceva ca grecii antici, că ăia moderni îs mai degrabă tragici decât filozofi.
Poporul român  a spus printre multe alte vorbe de mare duh şi următoarea „Dacă ţi-ai băgat secera în organul gândirii, trebuie să ţi-o şi scoţi”.
De aici ne împărţim în două, dacă vouă la organul gândirii v-a trecut prin  minte creier sau măcar cap, vă rog să părăsiţi această pagină, eu, voi şi filozofia populară nu avem nimic în comun.
Dacă ai intuit corect că e vorba despre cur să purcedem la dezbateri.
În primul rând vorba asta trebuie să fie foarte veche, dacă eu o ştiu de la bunică-mea, care are 85 de ani şi care sigur nu a inventat-o ea, deşi debordează şi asta de pesimism cioranian de zici că au fost colegi de facultate prin Franţa. Cum vorba trebuie musai să fie anterioară bunică-mii este deja vorba de înţelepciune seculară pe care trebuie să o luăm musai în serios.
Prima concluzie pe care o tragem de aici este că omul în general şi românul în special când nu are ce face îşi bagă secera la păstrare. După care observă multiplele avantaje ale situaţiei, nu poţi merge dar nici nu poţi sta, nu poţi face nici măcar neşte chestii elementare şi începe să te bată gândul că tre’ s-o scoţi.
Dacă ever veci în viaţa voastră v-aţi epilat cu ceară cunoaşteţi deja dilema,  iniţial crezi că o să fie naşpa, când aplici ceara deja îţi imaginezi că eşti pe culmile suferinţei, mno partea a dracului urmează când trebuie să smulgi ceara.
Cam aşa e şi cu secera asta, te-ai gândit tu din capul locului că o să-ţi dea cu radical ( asta e mate-fizica nu va ieşi veci din mintea mea) dar nu ţi-ai imaginat că va fi aşa greu în ambele sensuri.
Te-a durut ca dracu introducerea dar a fost un act de inconştienţă deghizat sub forma unei profunde gândiri şi chiar te-ai apucat s-o scoţi dar după juma’ de încercare te-ai lăsat păgubaş că doare mult prea rău. Acum şezi mai ceva decât gânditorul de la Cernavodă conştient că trebuie scoasă, incapabil să o faci şi aşteptând un binefăcător, în formă umană sau divină să te ajute cu treaba asta.
Aşa ne regăsim în tot felul de relaţii, colaborări, slujbe, căsnicii, prietenii care nu ni se potrivesc, care ne jenează existenţa ca o seceră în cur şi totuşi incapabili să o scoatem pentru că fiecare pas în terminarea unei asemenea situaţii ne doare la fel dacă nu mai mult ca prezenţa secerii în zonele nevăzute de soare.
Cine mă cunoaşte ştie că sunt mare consumatoare de Anatomia lui Grey în care îmi refulez o parte din părerile de rău că nu am ales medicina totuşi, adică secera profesională, deşi nu am nici un dubiu că în calitate de medic aş fi urmărit Ally McBeal dându-mi alte şuturi. Mno, pe ăştia din Anatomie îi preocupa de ce continuăm să ne tot dăm cu ciocanul în cap, probabil americanii născându-se direct revoluţionaţi industrial nu au prins partea cu secera, ce vrei, civilizaţie nouă, şi au ajuns ei al concluzia că o facem pentru că ne simţim atât de bine când în cele din urmă încetăm.
E o explicaţie plauzibilă, deci noi am băga secera pentru incredibila uşurătate a fiinţei atunci când reuşim voit sau forţat să o scoatem , dar e numai o variantă, aşa că eu mă voi duce să deschid o bere şi să mă apuc de o filozofare serioasă pe tema :Totuşi, având în faţă experienţele celorlalţi şi chiar ale noastre, e ce continuăm să ne băgăm seceri în cur?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis