duminică, 6 ianuarie 2013

Religia


Nu-s cine ştie ce religioasă, într-o lume normală aş fi ortodox nepracticant, adică eu nu aş trece pe la biserică şi nici ea pe la mine, numai că eu trăiesc în România şi biserica nu-mi dă voie să fiu nepracticantă călcându-mi cu regularitate pragul de Crăciun şi de Bobotează. Aş putea să mă dau plecată de acasă numai că de regulă la vremea aia sunt în vacanţă şi deşi nu.-s religioasă refuz să mint tocmai pentru a mă feri de vizita lu’Padre Titi.
De fapt nu cu Dumnezeu am eu vreo problemă, îi zic Dumnezeu pentru că nah, aşa am nimerit în colţul acesta de lume în care m-am născut, cu el mă înţeleg bine acum, după ce am eliminat toată pleiada de preoţi care se oferă forţat să-mi intermedieze relaţia cu el. Şi dap voi continua să scriu cu literă mică pronumele pentru că relaţia noastră este de egalitate. Presupunând că mi-s făcută după chipul şi asemănarea lui, că am deci toate proprietăţile întregului nu văd de ce aş folosi majuscule, în plus majusculele îndepărtează într-o relaţie.
Revenind la ideea asta de relaţie, în reţelele de socializare,că tot sunt la modă, se tot distribuie o fotografie pe care scrie că o relaţie presupune numai doi dar mai sunt unii care nu ştiu să numere. Cam aşa e şi relaţia cu divinitatea în mod necesar bilaterală, nu trilaterală, nu multilaterală, cum mai intervine cineva în relaţia asta deja începe să scârţâie şi ne îndepărtăm şi ne tot îndepărtăm  până îmi aduc aminte că trebuie neapărat să-l scot pe al treilea de acolo.
Şi al treilea în relaţia asta este tot timpul biserica prin reprezentanţii ei mici în rochiţe negre. Pe mine una biserica în toate formele ei: ortodoxă, catolică, protestantă mă fascinează, mintea mea nu poate pricepe rezistenţa acestei instituţii în ciuda tuturor tâmpeniilor ( asta ar mai fi cum ar fi) şi a tuturor crimelor pe care le-a comis.
Singura explicaţie al acre am putut ajunge ar fi că oamenii sunt atât înstrăinaţi de Dumnezeu încât îl substituie cu biserica, încurcă fondul cu forma şi culmea tot credincioşii ăştia de mucava se bat cu pumnul în piept despre cum vor moşteni ei împărăţia cerului ( n-au decât la urma urmelor) şi despre cât de greşite îs căile celorlalţi.
Chiar aţi observat vreodată că nevoia de a convinge că ai dreptate creşte exponenţial cu lipsa ta de încredere într-un punct de vedere? Când ştii că ai dreptate îţi spui părerea şi îţi vezi de ale tale, când nu eşti sigur insişti, pentru că dacă reuşeşti să mai adaugi vreo doi cauzei tale re vei linişti spunându-ţi că nu puteţi fi toţi idioţi.
Buuun deci stau eu şi mă întreb care ar fi utilitatea bisericii?
Slujbele? Mă îndoiesc că Dumnezeu are nevoie de vreo 3 preoţi care să cânte întru slava lui de mai multe ori pe zi la ore fixe. Din toate câte le-am citit mi-or rămas în cap ideea de rugăciune a minţii şi a inimii care e o stare permanentă de comunicare cu Dumnezeu şi „Ora et labora” care înseamnă că nu e musai să înţepenesc în genunchi pentru a mă ruga, adică a avea o conversaţie cu divinitatea şi că o pot face şi când dau cu mopul că doar nu şterg pe jos cu neuronul personal.
Pentru a-mi spune cuvântul Domnului? Mno aici ar fi de dezbătut vreo două probleme.
Prima că treaba asta era utilă pe timpul când oamenii nu ştiau să citească, acum ai acces la cuvântul Domnului din toate religiile pământului, ca atare nu văd de ce ar mai fi nevoie de ghişeul de informare.
A doua treabă şi asta e mai gravă, ca să mi-l explice mie ar trebui întâi să-l fi priceput el, să şi-l fi însuşit ca mod de viaţă şi cum nu prea bag de seamă respectarea unor treburi din alea simplissime cum ar fi „să nu judeci” tare mă îndoiesc că ar fi trecut dincolo de formă.
Pentru a-mi înlesni relaţia cu Dumnezeu? Aşa cum spuneam 3 sunt deja prea mulţi
Şi atunci de ce plătesc eu într-o veselie salariile clerului? Sau dacă tot o fac de ce mai plătesc şi fiecare serviciu pe care mi-l face? La botez bani, la nuntă bani, la înmormântare bani, la pomeniri bani, contribuţie anuală estem, mâncarea asigurată estem. Dar banii bisericii unde sunt la o adică? Chiar aş vrea să văz aşe un control al Gărzii financiare pe acolo, că har Domnului, proprietăţi are biserica, terenuri are, din lumânări, tămâie, cărticele şi icoane mai ies neşte creiţari. Dar când e vorba de făcut biserici şi catedrale tot contribuabilii să plătească, vorba aia să-ţi cumperi şi tu un metru pătrat de rai acolo.
Şi uite aşa când trec pe lângă vreo biserică şi văd vreo babă cărând un coş încărcat din care va da mai tot preotului ea întorcându-se acasă la pâine şi ceai mi se suprapune în minte imaginea merţanelor ultima generaţie în care îşi plimbă capii BOR-ului fustele şi mi-aduc aminte cu greu că eu cu Dumnezeu mă înţeleg excelent, biserică mă scoate din minţi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis