marți, 8 ianuarie 2013

Publicitatea


Îmi place publicitatea, mă dau în vânt după un clip binefăcut cu o idee uluitoare care mă face să cumpăr instant un produs de care nu am nevoie şi la care să mă uit după aia fascinată adicătelea de ce naiba am dat banii pe el  şi care dintre cunoscuţii mei ar putea folosi la urma urmelor aşa ceva.
Spre eterna fericire a bugetului meu trăiesc în România unde şansa de a întâlni  publicitate la nivelul acesta este la fel ca industria cu mari şanse dar practic inexistentă.
Noi excelăm la alt capitol, la reclamele care te pot face să nu cumperi un produs de care poate ai avea nevoie, pentru că promovarea lui este ridicolă şi excesivă.
De vreo lună de câte ori pornesc tv-ul indiferent de post şi oră nimeresc peste duduia Bahmuţeanu care face reclamă la tigăi, nu spun care că nah asta ar mai lipsi să le fac reclamă şi eu. Şi precum fătuca aia din Luceafărul o aud azi, o aud mâine şi uite aşa neşte idei îmi încolţesc sub pătura caldă a imaginaţiei şi aşe nu taman pe craca ei.
Una din ideile de bază ale reclamei este că de când găteşte  în respectiva tigaie protagonista noastră poate să mute şi munţii, mno având în vedere gabaritul personal eu cred că putea şi fără ustensila în cauză şi pe de altă parte dacă ai suficientă voinţă oricum poţi muta munţii, întrebarea e dacă ai suficient creier să-i laşi la locul lor că doar nu te deranjează cu nimic .
O altă idee fabuloasă este că din tigaia cu pricina poţi mânca o carne cu gust de carne şi un peşte cu gust de peşte. La mine replica asta a avut un efect proustian de-a dreptul, adică aşe cum lui amintirea unei madlene i-a inspirat vreo 12 volume, replica asta mi-a trezit neşte amintiri de pe la vremea când aveam 4 ani şi vedeam cu spor filmul serial cehoslovac Vizitatorii.
N-am idei dacă şi-l mai aminteşte vreun nebun ca mine, dar în filmul acesta, o mânuţă de savanţi întorşi în timp, care nu aveau idei câtă mâncare se găsea în perioada aia în fostele ţări socialiste sau poate tocmai pentru că avea, adusese la pachet mâncarea viitorului „amaroune” parcă le zicea. În fapt era un cub de ceva maro pe care îl puneai în farfurie şi trecea prin toate formele de mâncare imaginabilă supă, friptură, ouă ochiuri, prăjituri, fructe pricepeţi ideea. Eh mie aia mi se părea o mâncare genială, toate la un loc şi într-un volum redus. Jur dacă ar vinde cineva amaroune mi-aş cumpăra chiar dacă le-ar face Bahmuţeanca reclamă.
Revenind la tigaia mea preferată o realizare mi s-ar părea să gătească morcov cu gust de porc, orez cu gust de slăninuţă prăjită şi ţelină cu gust de tort cu bezea şi frişcă, pe o tigaie din asta cred că ar maaaareeee bătaie, carne cu gust de carne şi peşte cu gust de peşte obţin şi în vasul meu de sticlă termorezistentă  şi cred că se obţine cam în orice oală de pe pământ.
O altă chestie genială care te face să crezi că oamenii te iau drept tâmpit este ideea că orice ai pune în tigaia asta devine bun şi, exemplificativ, îţi sunt prezentaţi neşte cârnaţi durdulii obţinuţi din comerţul nostru capitalist despre care eu de la producător ştiu că ar cuprinde 1 kilogram piele, tendoane şi alte  părţi de neimaginat fără stomac în gât, 7 litri de apă de la robinet şi un kilogram de pudră de gust şi culoare de carne la 9 kg de produs. Eh bomba asta biologică pe care nici fiertul în apă sfinţită nu o poate vindeca să ştiţi că devine bună în tigaia magică .
Bonus orice mâncare e gata în 15 minute inclusiv carnea de vânat care oricum se face mai greu, numai ce vede mistreţul tigaia şi se şi simte pe jumătate gătit.
Amu’ foarte important este să-ţi cumperi tigaia originală, aia care nu costă sute de lei ci numai una, asta dacă îţi cumperi două tigăi odată, că altfel nu ştiu ce preţ individual au. Dacă ai făcut prostia să nu-ţi iei tigaia originală tot doamna Bahmuţeanu îţi atrage atenţia că nu ştii ce poţi să bagi în tine pe dinăuntru, pe dinafară, vorba aia poţi să bagi în tine orice fără probleme.
Dacă nu m-aş grăbi probabil aş mai avea multe de spus despre (era să termin) dar trecuseră 15 minute de când nu mai auzisem reclama şi iar au băgat-o.
Ia uite o uitasem pe tanti care spoia totul din cauza uleiului, pentru că nah la tigăile clasice nu a dus-o mintea să-şi cumpere un capac de sticlă termorezistent.
Şi m-am luminat nu poţi să cumperi decât două tigăi odată, la bucată nu au preţ.
Mno aşa cum spuneam mă grăbesc, totuşi mă chinuie o întrebare dacă stocul e limitat cum se face că eu aud reclama asta de-mi vine să-mi cumpăr televizor nou că pe prezentul îl sparg?
Şi ca răspuns al întrebarea de final acel Ce mai aştepţi? panicos, de parcă odată cu stocul de tigăi se termină şi lumea, eu chiar asta aştept să se termine stocul şi să fiu nevoită să-i iau tigaia magică de la anticariat că aparent e indestructibilă.
Nu ştiu dacă am nimerit clipul corespunzător cred că varianta originală a amarounelor era fără căţel dar cam aşa arătau 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis