miercuri, 23 ianuarie 2013

Omul sfinţeşte..........ce-i trece prin faţa ochilor


Aşa cum ştiţi, şi dacă nu ştiaţi vă spun acum, eu m-am născut împiedicată, ceva din creierul meu nu dă voie coordonării mână- picior- gând să se dezvolte corespunzător, astfel încât deşi în viziunea gândului meu mă deplasez cu graţie de lebădă, dansez mai bine ca Mihai Petre şi schiez de îl fac pe Tomba să se sinucidă de invidie, în realitate merg ca raţa, dansez ca…..băh nu pot, nici chiar aici nu pot să mă compar cu Bianca Drăguşanu, şi nu schiez. Deloc! Nici bine nici rău.
Experienţele mele din trecut cu datul pe gheaţă, săniuşul şi simplul mers pe zăpadă, precum şi experienţele recente cum ar fi îngenuncherea pe treptele din blocul lui Maurice în scopul poetic al îmbrăţişării pământului lugojean ( am văzut io că asta era de mare efect la Papa Ioan Paul al II-lea, e drept lui nu-i sărea berea din mână la fazele astea) m-au convins că eu schiurile, patinele şi în general orice dispozitiv care implică alunecarea mea în viteză pe pante sunt de evitat.
Plus că io mi-s născută al 2 zile şi doi ani după Şerban Huidu şi chiar nu aş vrea să îi calc pe urme şi să îmbrăţişez mai mult sau mai puţin tandru vreun pom răsărit aiurea pe marginea pârtiei. Bine în cazul meu nu e nevoie de pomi, eu sunt atât de performantă încât pe o pârtie construită eficient de japonezi aş reuşi să cad într-o prăpastie inexistentă în construcţie.
Numai că de ieri viaţa mea s-a schimbat. Am citit o ştire conform căreia am căpătat brusc încredere în incapacitatea mea de a mă coordona motric. În România şi nu în altă parte mai dezvoltată a lumii există singura pârtie din lume pe care am curajul s-o pornesc vitejeşte la vale pe schiuri, pentru că nimic nu mi se poate întâmpla. Frate pârtia este „ghinion proof”, ca să îţi faci o imagine despre cât de sigură e gândeşte-te că trei bucăţi preoţi, îmbrăcaţi în rochicioare şi cu şorţuleţele alea colorate s-or aburcat împreună cu ţârcovnicul  în telescaun şi au picurat sănătos cu apă sfinţită, busuioc şi binecuvântări pârtia. Başca neşte slujbe serioase făcute şi la baza pârtiei şi sus în deal. Mno, amu’ nu contează cât de mototol te-ai născut tu nimeni nu poate aluneca pe o pârtie care are încorporată apă sfinţită, pe bune, Dumnezeu nu ar da voie să se întâmple asemenea chestie.
Şi uite aşa ştirea asta pe lângă faptul că mi-a sporit asimptotic spre 0 respectul faţă de instituţia Bisericii Ortodoxe Române şi ciobanii din colectivul ei, mi-a ridicat neşte întrebări fundamentale.
1.     Cât o fi onorariul pentru treaba asta?
2.     Când vom asista la o slujbă similară făcută la deschiderea unui bordel?
3.     Dacă maşinile implicate în accidente or fi sfinţite? Şi dacă da, dar totuşi o păţesc, pot să chem preotul în garanţie că a făcut treaba de mântuială?
4.     Dacă  vreau să-mi schimb aria de activitate şi să devin asasin profesionist îmi sfinţeşte şi mie careva cuţitul? Că de pistol n-am bani şi în plus e un mijloc brutal care nu implică nici un grad de măiestrie.

Un comentariu:

  1. tare asta :)))popii sunt cei mai mari escroci. am scris si eu cate ceva despre ei acum de bobteaza :))

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis