duminică, 20 ianuarie 2013

Lista lui..........


Eu de fapt aveam alte treburi la ora asta, cum ar fi nişte Adrese şi Notificări, numa’ că azi am început săptămâna mamei, că mama mea e mai specială decât restul oamenilor şi are vreo 4 zile de naştere, în diverse acte şi permise, iar bunică-mea se jură că de fapt a născut-o într-o noapte , cu totul alta decât în zapisele oficiale după care s-a pornit ninsoarea din 54 şi n-a mai ajuns bunicul să declare odrasla decât peste vreo săptămână. Aşa că mama mea nu are zi, are săptămână. Ca atare noi ne chefuim mai mult ca alţii şi după primul demisec al perioadei jur că numai de notificări nu-mi arde, aşa că filozofez, aşe cum ziceau şi străbunii noştri romanii într-un dicton foarte adaptat Primum bibere deinde philosophare,  adică în traducere liberă după ce ai băut musai să cazi în puţul gândirii.
Şi la starea mea euforică se potrivea de minune să-mi expun măreţele păreri despre articolul acela celebru în care o duduie explică ea cam ce ar dori să se găsească pe piaţă în materie de bărbaţi. Eu una nici nu aş fi aflat despre articolul cu pricina dacă nu citeam un blog de la Chinezu şi pe urmă unul de la Lavinia şi pe urmă fără număr că se pare toată lumea a trebuit să-şi exprime părerea..
La prima lectură a articolului cu pricina am crezut că e banc şi mi-am văzut de ale mele, abia când a apărut articolul doi în care autoarea ne spune care era de fapt arta ei poetică în primul şi că în fond urmărea traficul mi s-a aprins o lampă de control, eu fiind credincioasă principiului „cine se scuză se acuză”, pe acesta nu vi-l mai scriu în franceză să nu mă daţi dracu’ de poligloată (şi da, ştiu că nu aşa face la feminin e o licenţă poetică nah) şi să părăsiţi cu nervi bunătate de articol.
S-o luăm metodic pe articole cum ar veni cu o interpretare teleologică ( ce-mi plac cuvintele astea rar folosite în vorbirea curentă).
Pe mine mă apucă aşa o curiozitate de la titlu adică sunt 5 chestii pe care vrea să le găsească la bărbaţii din România, moment în care în neuronul meu zglobiu se ridică două întrebări. De ce numai la bărbaţii din România, amu’ dacă le găseşte la unul din Australia îl respinge pe om numai pentru că nu trăieşte pe plaiurile mioritice? Şi de ce la bărbaţii din România, după mintea mea e suficient să le găsească la un bărbat din România, nu e musai să fie toţi la fel că nah poate unora le place diversitatea, în fond poate mie îmi plac ăia cu chelie de ce să fie toţi după gustul ei?
     1.Buuun, este interesant că începe cu fizicul dar nu-i pot băga vină, până să descopăr eu ce suflet de aur posedă exemplarul tre’ să-mi fugă întâi ochii după el. Nici nu pot să fiu ipocrită, în fond eu mi-a luat unul de doi metri că am eu gărgăunele respectiv, adică la dimensiunile mele de timbru mă uit în sus spre ăia de 1,80m şi anulez cei 20 de centimetri care ne despart cu un „e pitic” fără drept de apel. Pricep că îi plac frumuşeii, în fond ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place, dar în ruptul capului nu pricep de ce ăia mai dolofani nu ar putea fi spălăţei şi parfumaţi. Că de regulă oamenii chiar sunt, poate pentru a-şi compensa kilogramele în plus investesc un ban în parfumuri, iar pe de altă parte dacă nu e spălat poate el să fie Brad Pitt (l-aş da exemplu pe vampirul din Twillight da’ tot n-am reţinut cum îl cheamă nici tura asta)  că fugi mâncând pământul
     2. Să fie umblat prin biblioteci. 
Amu’ iar am probleme, care se leagă un pic de punctul acela cu banii, dacă tot şi-a luat casă nu poate să-şi cumpere şi cărţi? Sau să citească pe net? Recunosc n-am mai pus piciorul printr-o bibliotecă de vreo 15 ani, că există resurse mai comode, dar jur că îi fac jugulara franjuri la ăla care îndrăzneşte să-mi spună că nu sunt citită numai pentru că nu frecventez respectivele instituţii.
Cu Eminescu în casă, nici eu nu aş putea să stau, sau dacă am încerca poetul nepereche ar muri şi mai tânăr ca în varianta originală, pentru că eu nu-l văd pe Eminescu dând o mână de ajutor prin casă şi dacă mi se plimbă aşa între canapeaua din sufragerie şi fotoliul din birou măcinat numai de probleme existenţiale în timp ce pe mine mă preocupă treburi mai prozaice cum ar fi ce mâncăm şi cu ce plătim întreţinerea s-ar lăsa cu divorţuri cu artificii în cel mai bun caz. 
Iar complimentele din poeţii ruşi mă lasă rece, pentru că întotdeauna i-am găsit pe ruşi cam depresivi. Oricum singura poezie în rusă pe care o mai ţin minte este ceva gen Şto işciot na naşii griadkii, agurţî, garoşii sladkii ( m-am gândit că oricum nu pricepe nimeni poezia limbii ruse dacă scriu cu caractere chirilice) . E drept poezia asta se ocupă de legumele care cresc prin răzoare dar cum fata zice că e moldoveancă nu crez că e cazul să spun că şi restul declaraţiilor poetice în rusă îs la fel de suave. 
Partea care îmi place cel mai mult aici e recompensa, nu ştiu alţii cum or fi dar dacă îl întrebi pe al meu ce vrea drept recompensă pentru vreun efort suprauman cum ar fi să mi-a adus cafeaua în pat dimineaţa fix la „sendvişuri” îi fuge minte. Ca să nu mai spun că acum, cu răutate, îi sabotează omului efortul de a avea abdomen cu pătrăţele. Adică bietul băiat o să fie în dilemă rău de tot, dacă îşi urmează firea romantică şi îi face complimente nebuna îl pune la îngrăşat după care îl lasă că are sâni, dacă tace şi îşi păstrează silueta, îl lasă că nu e romantic. Drept urmare prevăd că se va refugia în bere care îl va vindeca şi de romantism şi de siluetă.
3. Să ştie să danseze. La asta chiar a trebuit să iau o gură de vin şi să gândesc îndelung. În primul rând că nici când eram tânără nu pricepeam eu rostul la  ţopăiala asta (glumesc), de fapt dacă ştie să danseze nu o să fii mult mai fericită, al meu dansează inclusiv  pe mese, pe scaune, pe boxe, nu zic că nu ştie dar  ar fi infinit mai uşor (şi mai plăcut) să îi cârpesc una ăleia care se ia de cimpanzeul meu de pe ring, decât să-mi iau Flamingo Boy-ul acasă din mâna admiratoarelor, pe care nu pot să le bat că destul le-a bătut  Dumnezeu dacă îşi închipuie că omul e musai bun în pat pentru că ştie să danseze  şi că se pot înscrie la un drive test.
4. Să realizeze că nu e gay. Amu’ io chiar nu am văzut vreun gay ţinând vreo fată de mână pe stradă, şi nici nu mă pasionează subiectul, acesta cu ţinutul de mână zic. Oi fi eu mai rebelă, oi fi rămas cu traume de când mă ţinea Madre de mână să traversez, vara nu-mi place că nah e cald, mâinile transpiră, iarna nu-mi place că tre’ să-mi dau jos mânuşa să nu se ducă dracu’ romantismul şi eu am mâini fuarte sensibile la frig. Plus că aşa cum spuneam el are 2 metri, eu 1,60 cu indulgenţă, e al dracului de greu cu sincronizările, prefer să-mi deschidă uşile, să-mi ţină haina sau să mă ţină de mână acasă, la film, în situaţii în care nu-mi fură libertatea de mişcare
Despre flori nu zic nimic, foarte rar când vezi un bărbat cu un buchet de flori te gândeşti că e pentru soţie/iubită/amantă, de regulă îs pentru întâlniri oficiale. 
Şi în final nici nu am priceput ce are asta cu florile cu a fi gay? Oi avea eu limitele mele intelectuale.
4.Să nu stea cu părinţii dar nici cu chirie şi să nu aibă colegi de cameră. Amu’ majoritatea doctrinei s-a rupt în sensul fata îl voieşte proprietar de casă. Eu zic că-s răutăcioşi, omul ar putea fi homeless, că la o adică nu stă cu părinţi, nu stă în chirie şi nu are nici colegi de cameră.
Nu că ar fi rău, ca idee să ai casa ta, oricum ce ţi-e chiria ce ţi-e rata la creditul ipotecar numai că văd pe pielea mea ce uşor e să faci astea de unul singur şi atunci nu mai am aşa pretenţii la altul.
Numa’ că e şi un dezavantaj aici, când stai tu cu tine în calitate de proprietar începi să ai neşte tabieturi maică, adică de ce să stau io cu Măriuca ever veci? De ce nu am sta noi fiecare frumos la casa lui şi ne-am vedea în una din ele, fiecare având libertatea să plece sau să-l trimită pe celălalt la plimbare când simte să îi consumă inutil oxigenul. Sincer mult mai uşor mi-ar fi fost să plec de la mama într-o casă în care să convieţuiesc 24 de ore din 24 cu cineva decât să mai primesc pe cineva în spaţiul meu după ce m-am bucurat de el singură. Dar cum spuneam asta sunt eu şi fixurile mele despre liberate, nu e obligatoriu să se aplice la toată lumea.
5. Asta cu cina romantică m-a dat pe spate. Ce contează dacă tu ai ce vorbi cu omul acela? Dacă la maximul nervilor are capacitatea de a spune bine, hai să discutăm omeneşte?  Important e să poată organiza o cină romantică şi frate cum şi-ar lua-o el cu mine dacă ar organiza o cină romantică în versiunea ei, că eu la Wonderful tonight nu reacţionez bine, vin nu beau decât alb sec sau demisec, aşa că de aia nu mai pot eu ce scrie  pe undeva că se potriveşte la mâncarea respectivă, oricum de regulă o să-mi iau o bere, lumânările nu se numără printre pasiunile personale, cu dansul ne-am lămurit mai sus. N-am înţeles dacă ăla trebe’ să spele vasele înainte sau după sex, mă gândesc că ar fi corect după masă şi înainte dans şi sex şi jur că oricine se apucă înainte de spălatul vaselor nu mă mai găseşte la întoarcere, plus că aceeaşi soartă îl aşteaptă şi pe ăla care după în loc să stea acolo să mă ţină în braţe dă o fugă să dea cu Fairy prin farfurii.
În rest fata nu are pretenţii, omul se poate întoarce acasă pe câte cărări vrea, nu e musai să aibă vreo pasiune în viaţă, e indiferent dacă o înşeală sau nu, nu contează dacă poate să se bazeze pe sfaturile lui în neşte situaţii mai naşpa, poate să bată al ea şi la copii ca la fasole. Dacă le respectă pe alea 5 e numai bun de luat acasă.
Mno că o ieşit cam lung blogul acesta aşa că-mi păstrez restul părerilor pentru mine dar totuşi nu mă pot abţine să nu visez la o lume ideală în care fiecare dintre noi s-ar duce la alimentara din colţ şi ar cumpăra fix perechea pe care o vrea, custom made cum ar veni: 5 kile pectorali, fesieri cu diametrul şi densitate la dorinţa clientului, kit de instalare poeţi ruşi, cd de instalare a dialectului tembo-habe,  acum la ofertă şi cu casa de vis şi maşina adecvată, eeeee ce viaţă ar mai fi.



7 comentarii:

  1. Poți să cârpești palme la 1.60? Eu, la 1.55 nu mă încumet să aplic pedepse corporale, d-aia m-am si apucat de scris. Care cum ma supără, îi carpesc un articol pe blog:))) În altă ordine de idei, mi l-am și imaginat pe Eminescu pe la tine prin casă, încercând să facă rime la Glossă în timp ce tu îl băteai la cap cu întreținerea, bând o bere, bineînțeles:)) Ești miștooo!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Recunosc cel mai bine dau cu piciorul, am o directa de calcai ce nu s-a mai vazut. Şi dap, Eminescu ar fi avut viaţă grea cu mine.Dacă nu uit s-ar putea să scriu un blog şi despre cum şi le-ar fi luat Blaga (mie una de el îmi plăcea) când m-am prins că a înşelat-o pe nevastă-sa şi mi s-au dus pe apa sâmbetei neşte idealuri :)

      Ștergere
  2. Eu tot timpul mor de râs când aud pe cineva că ar vrea să aibă nu ştiu ce relaţie, în nu ştiu ce parametrii etc. Uite de aia mi-am găsit eu omul după 35 de ani şi în nişte împrejurări atipice, nerecunoscând nicio clipă că nu intra în tipologiile mele de om...prea pragmatic dar suficient de dornic de armonie. Acum, dacă mă întrebi, ştiu care e idealul meu de bărbat care nu e acelaşi cu cel din tinereţi searbede şi deşi în cap îmi vine să îţi spun că eu mă îndrăgostesc de mintea şi umorul tău( eşti genială, fată) mor de ciudă că al meu doarme acum şi nu pot să mă distrez cu el citindu-i rândurile tale.Dacă aş avea chef, dar nu am, aş veni cu niscai exemplificări din viaţă: de exemplu....sunt traumatizată când îmi amintesc de o cină romantică, de demult, în care s-a lăsat cu un dans în tălpile goale, că, deh, stricam covorul mamiţichii şi care m-a făcut să urăsc tot ce ţine de lumânări, bărbaţi tâmpiţi şi locuri , şi momente nepotrivite.Nu ştiu dacă se înţelege ceva din comentariul meu, dar ...e modul meu de a spune că sunt perfect de acord cu tine.Faină eşti[!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se intelege, plus ca ii descoperim si lui Mihai al tau ( ca e greu aici: al tau, al meu, al Vienelei si cred ca mai sunt de parca nu mai erau nume pe lumea asta) un defectel - doarme cand vreit u sa ii citesti ceva :P

      Ștergere
  3. Pe mine m-au distrat 2 dintre criterii (asta lasand la o parte faptul ca subiectul este extrem de interesant, la ordinea zilei oricarei gospodine care isi respecta numele si titlul mai mult decat orice altceva, de o profunzime nemaintalnita, exact genul de subiect pe care l-as aborda intre orele opt, cinsprezece minute si sapte secunde si doua secunde mai tarziu - de ce doua si nu una ? pentru ca n-am viteza necesara intelegerii in profunzime, nici a digonalei mici si nici a celei si mai mici ca de diagonala mare nici nu poate fi vorba). Revenind la "fond" - cu scuzele de rigoare pentru termen - eu am ras copios la umblatul prin biblioteca, adica dupa capu' meu patrat orice biped de la doi anisori in sus se poate da plimbat prin biblioteca atata vreme cat biblioteca este si tot eu am mai ras copios la faza cu "realizatul ca e nu gay" adica e si foarte dificil, atat de dificil incat numau unu' "umblat" prin biblioteca poate realiza asa ceva, cu alternativele de rigoare "realizez dar nu sunt sigur", "as realiza dar biblioteca nu-i", "realizez si gata".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zici tu dar a fost ditamai scandalul in bloguri la ora aia, daca nu citisei lista nici macar nu existai, am crezut ca ratasem reinventarea apei calde pana am apucat sa il citesc :P

      Ștergere
    2. Mai sa fie, sa ratez eu asemenea eveniment ... Asa se intampla cand ma apuca "plimabu' prin biblioteca" uit de toate ;-)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis