marți, 29 ianuarie 2013

Înghesuiala :P emoţională


De ceva vreme tot citesc despre o treabă numită clutter, mno io vorbesc o romgleză intuitivă pentru că nu am avut aşa ceva în programa şcolară ci am prins cât şi de pe unde am putut. Deşi dicţionarul îmi traduce asta prin dezordine, în mintea mea termenul se traduce prin înghesuială. Adică dezordine poate fi un singur lucru pus undeva aiurea, unde nu îi e locul, o şosetă uitată în mijlocul unui hol de altfel curat şi pustiu, înghesuială înseamnă o şosetă ieşind de sub o cutie de pizza, în care tronează o minge de baschet, de care se sprijină neşte cărţi, pricepeţi ideea.
Cărţile pe care le-am citit eu tot spun că dezordinea asta din casă, de pe birou, din bucătărie etc la un moment dat îţi va influenţa şi restul vieţii, că o casă ordonată implică o minte ordonată.
Pe mine una nu mă interesează fundamental ordinea din birou, pot trăi şi fără, în dezordinea casei mele ştiu cu precizie de ceas elveţian unde este fiecare fir de aţă, Dumnezeu mi-a dat în compensare pentru lipsa desăvârşită a simţului de ordine o memorie de elefant. Dar mă interesează noţiunea asta de clutter emoţional.
Aşa cum poţi lăsa totul de-a valma în casă, o poţi face şi cu sentimentele tale, cu gândurile tale. Şi te trezeşti cu spaţiul ocupat de nişte lucruri care nu îţi mai trebuie cum ar fi papucii turceşti de la mătuşa Marghioala. Nu zic, or fi fost frumoşi acum 3 ani când i-ai primit, dar între timp le-au căzut paietele, li s-a dezlipit talpa şi degetul mare ar ieşi voios printr-o gaură dacă i-ai mai purta. Dar nu îi porţi, îi ţii numai în hol şi te gândeşti că  ar prinde bine unii noi, numai că unde să îi mai pui şi pe ăia.
Cam aşa cred că e şi cu sentimentele, ai iubit pe cineva acum o lună sau un an dar acum s-a terminat şi totuşi periodic îţi aduci aminte de el, reinventariezi motivele pentru care v-aţi despărţit şi le ţii acolo cu străşnicie ocupându-ţi gândurile pentru un timp care ar putea fi folosit mult mai bine fie şi învăţând chineza mandarin.
Ai urât pe cineva, ok pricep sentimentul, ura e ca o minge lucioasă roşu portocalie, dar nu poate fi  lucioasă o viaţă, cu timpul îşi pierde culorile, cu timpul e numai o chestie în plus de care te agăţi inutil, numai de dragul de a nu o arunca.
Capacitatea ta de concentrare e redusă la un număr de lucruri, dacă tu păstrezi atâtea inutile, cum vei putea adăuga unele noi?
Cumva am avut noroc, nu m-am agăţat de jucării ale timpurilor trecute, dacă mă încăpăţânez să păstrez ceva e pentru că acel ceva încă e important pentru mine , dar totuşi în una din zilele astea am să stau o oră şi să pun în cutia „ de aruncat” gândurile, preocupările, ideile despre oamenii şi lucrurile care nu mai înseamnă nimic pentru mine. Avem atât de puţin timp, de ce să irosim un minut din el pe chestii care nu ne mai sunt de nici un folos?

Un comentariu:

  1. ai dreptate. cine are casa ordonata e si el un om ordonat si echilibtrat. cine traieste in dezordine si casa vraiste asa are si mintea si viata

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis