duminică, 27 ianuarie 2013

EL


Uite alt minunat post pe care nu aveam de gând să-l scriu dacă nu se apuca Lavinia. Dar cum ea s-a apucat iar eu mi-am cerut voie să fur ideea şi am primit-o, voia că ideea oricum îmi rămăsese în cap, m-am trezit gândind profund la cum o fi trebuind să fie EL, scumpul meu jumătăţoi
Pornind pe firul amintirilor spre prima copilărie, mi-am dat seama că eu una nu am avut niciodată un ideal, nu l-am vrut nici cu ochii verzi, nici cu freza în vânt, nici specialist în bolile infecţioase la furnicile roşii. Am plecat la drum fără nici o condiţie prealabilă, am aşteptat să apară ceva care să mă uluiască mai ceva ca vizita unui OZN şi să mă lase fără grai măcar un timp.
Inutil să spun că asta nu s-a întâmplat, Zoe e extrem de nefericit că darul vorbirii nu mi-a suferit în nici un moment la vieţii mele, nici la bucurie, nici la tristeţe.
Dacă te uiţi la foştii nu vei regăsi nici un tipar, au arătat în toate felurile, au avut tot felul de preocupări, au fost conservatori şi liberali, leşinaţi după maşini uriaşe şi motociclişti, blonzi şi bruneţi, ce să mai curcubeul aromelor Skittles.
Două chestii au în comun mi-au plăcut mie şi au fost înalţi. Şi nu, nu sunt înalţi din cauza vreunui gărgăune care îmi impune anumite criterii estetice, e vorba de o compensare. Eu şi cu mine suntem foarte fragiluţe de felul nostru şi simţim nevoia de protecţie, pe care nevoie o anihilăm prin prezenţa unui biped de minim 1,90 m. La înălţimea asta nu trebuie să mai facă mare lucru, eu mă simt brusc în siguranţă.
Cred că printr-un film auzisem că presiunea aplicată pe zone extinse ale corpului  induce nuş ce reacţie sistemului nervos parasimpatic motiv pentru care tu te calmezi, varianta mea răutăcioasă ar completa treaba asta cu „de aia înghesuie vacile la abator”, varianta mea drăguţă ar spune „de asta ne simţim bine când suntem îmbrăţişaţi”, ne calmează. La mine înălţimea celui de lângă mine are cam acelaşi efect.
În rest experienţa mi-a demonstrat că nu are rost să faci o listă, dacă s-ar ţine seama de ea totuşi atunci ar trebui să fie :
Nonviolent în toate formele, sunt eu destul de crizată, ar fi culmea să se poarte şi el ca o cutie de rezonanţă pentru o coardă nervoasă, el trebuie să mă tempereze când o iau razna, să privească liniştit şi să-mi debiteze vreun citat din Ghandi sau vreo pildă budistă, că altfel murim amândoi de prea tineri.
Cu simţul umorului, cu muuuult asemenea simţ, dacă se atacă al fiecare glumă pe care o fac pe seama lui sau pe seama noastră iar prevăd neşte morţi tragice.
Să aibă vise, ale lui, pe care să le urmărească, să văd cum i se luminează faţa când vorbeşte despre ele, pentru că un om care nu are spre ce să tindă e oricum mort.
Să fie responsabil, adică să ştiu că va face ce are de făcut fără să fie nevoie să-l bat la cap, să-i aduc aminte de 500 de ori şi să descopăr că iar a uitat.
Aş putea continua cu lista dar cred că în fond condiţia este una singură, din motive necunoscute, inexplicabile minţii umane să avem fiecare convingerea că soarele răsare din fundul celuilalt, sau mă rog soarele la unul, luna la celălalt, că e greu de menţinut un echilibru într-un sistem solar sau relaţie cu doi sori şi dacă e să aleg o relaţie iau şi eu una în care lucrurile să meargă uşor, nu să şăd toată ziua cu un calculator în braţe să determin cât trebuie să luminăm fiecare ca să nu ne carbonizăm lumea.

6 comentarii:

  1. socoteala de-acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ. este foarte greu sa gasesti pe cineva care sa te placa si sa se incadreze in tiparul barbatului ideal pe care ti-l imaginezi tu. eu unul cred ca e imposibil... cine-si gaseste perechea si zice ca e exact cum il visa inseamna ca a avut un noroc chior, mai mare ca la loto as putea spune.

    cat despre bipezii de "minim" 1.90 ce pot sa zic? :)) trebuie sa modifici usile casei sa nu dea cu capu-n toc. dar hey, inaltimea cica ar fi direct proportionala cu marimea "inteligentei" :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai de aia nu am stat niciodată să-l caut pe ăla "idealul", cât despre înălţime, uşile le schimbi odată şi gata, haine îşi ia de mai multe ori pe an, încă un pic şi o să scriu Ghidul celor 100 de metode prin care te poţi abţine să-l omori al cumpărături :D

      Ștergere
    2. :)) buna asta :)) parca ai fi sora cu Lavinia. aveti simtul umorului tare bine dezvoltat :))

      Ștergere
    3. Da, măi, zici că suntem surori. Întâmplător, mai stăm şi în acelaşi oraş şi sunt aproape sigură că nu ne cunoaştem. Zic "aproape" pentru că în Craiova nu se ştie niciodată, parcă suntem într-un sat, dacă nu ai vorbit cu cineva, din vedere tot îl ştii sau măcar ai auzit ceva despre el:)))) Şi apropo de tema asta, chiar vorbeam cu amicul meu Alin după ce am scris şi i-am zis că la o atentă recitire, mi-am dat seama că înafară de treaba cu simţul umorului, calităţile dorite de mine au fost motive să îi părăsesc pe ultimii tipi din viaţa mea. Adică n-au avut ceva, i-am lăsat şi am realizat că îmi trebuie chestia aia pe listă, ca să pot exista într-o relaţie. Mă rog, sună mai complicat decat e...:)

      Ștergere
  2. Mda, traim intr-un mare sat mondial si daca nu ne cunoastem probabil jumate din cunostintele noastre sunt comune :)
    Cat despre EL, mno tot timpul pare muuult mai complicat decat este, plus ca suntem femei, avem obligatia legala sa complicam orice :P

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis