luni, 21 ianuarie 2013

Despre Zen, din nou


Pe la 12 fara un sfert domnul reuseste sa se desprinda de duduia cu care se conversase si se indreapta spre Camera 5. Ne repezim dupa el strafulgerati de ideea posibilitatii de a fi chiar colegul Ionel. Şi aveam dreptate. El este! 
 Ne ascultă cu interes in timp ce butoneaza cu rapiditate un mesaj pe mobil.
 Aaaaaaaaa, pentru un certificat mergeţi dumneavoastră la xerox luaţi o cerere de certificat, o completaţi, achitaţi o taxă de timbru de un leu şi un timbru judiciar de 0,15 şi le depuneţi la arhivă până la 12
Este deja 12 fără aproape 10 minute, încep să mă simt în misiune imposibilă, bine că Zen-ul îmi dă stăpânire de sine.
Şi când se eliberează? 
Omul mă priveşte de parcă aş fi înebunit, păi azi e luni deci le ridicaţi joi de la secretariatul de sus.
Mie îmi trebuie mâine, mă gândesc fără a-i mai comunica de teamă să nu sune la Salvare pentru a mă duce unde crede că mi-ar fi locul.
Disperată îl sun din nou pe coleg, îmi pare rău că e bolnav dar mi-ar părea şi mai rău dacă ne-am lua împreună una din catilinarele şefului.
Clar, îl iubesc pe băiatul ăsta, păcat că e gata însurat. Eu trebuie decât să ridic certificatul, a depus el cererea de joi că ştie cum merge treaba.
Mă întorc la Camera 5 să aflu cum trebuie să ridic de fapt certificatul.
Ionel şi colega lui mă privesc cu reproş pe deasupra sandwich-urilor şi îmi comunică de parcă singură nu aş vedea că tocmai mănâncă, să revin puţin mai târziu.
Mă mai plimb puţin să-mi liniştesc picioarele, că nervi nu am graţie atitudinii zen evident.
În timpul preumblărilor mă asociez cu o doamnă drăguţă aflată în căutarea Camerei 5 pentru a afla ghici ce........ cum se ridică un certificat.
 E deja 1 fără 20 îmi fac socoteala că prânzul s-a terminat şi o conduc pe doamnă cu aerul lui Harry Potter spre un al doilea peron 9 şi 1/2 spre Hogwarts.
Imediat ce deschidem uşa îmi dau seama că este ceva în neregulă. Explicaţia nu întârzie să apară.
Programul cu publicul s-a încheiat la 12, 30, doar scrie clar şi pe uşă, nu am cui să mă plâng că 30 de minute de program au fost de fapt pauza de masă, îmi simt rezervele de Zen deja epuizate şi mă îndrept amărâtă spre ieşire.
 Spre norocul nostru în faţa scărilor găsim un grup bine organizat care aşteaptă să se facă ora 1 şi să urce la sercretariat după ........exact ..........CERTIFICATE.
Mă aşez la coadă şi încep să-mi aduc aminte din copilărie de cozile la lapte. Privim limbile ceasului din hol de parcă am aştepta Anul Nou, aproape că numărărm colectiv 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2........1.
Ne îndreptăm spre scară, jandarmul ne opreşte cu o privire bine ţintită. Nu ne poate lăsa să urcăm încă, secretara e jos în arhivă, a văzut-o el personal. E zi de salariu, deci o să mai întârzie puţin.
Nu contează că certificatele se eliberează de la 13 la 14, este normal ca într-o societate civilizată să înţelegem de ce jumătate din timp se pierde ca persoana care trebuie să elibereze certificatele să-şi  ia salariul.
În sfârşit a trecut pe lângă noi şi a urcat e 13, 25. 
Să urce ? îndrăzneşte jandarmul
Peste 5 minute, vine răspunsul sec.
Ce mai contează 5 minute, trec imediat, când primul om pune piciorul pe scară jandarmul îşi aduce aminte brusc că trebuie să ne legitimeze, toată lumea caută disperată buletinele, pe lângă noi urcă fără a prezenta nici un act, purtătorii unor cutii ce emană miresme de pizza.
Mi -aduc aminte că mi-e foame, ce moment mai bun pentru a începe o cură de slăbire?
Urcăm în sfârşit, din secretariat intră şi ies judecători, evident aşteptăm să se termine fluxul.
La ora 13,55 reuşesc să ies pe uşa secretariatului ducând certificatul cu grijă de parcă ar fi un Monet.
Iau un taxi şi la 14, 30 ajung la birou, încă nu am făcut nimic din ce aveam eu de făcut dar duc întâi preţiosul document la juridic.
Colega scoate nasul dintr-un morman de hârtii şi aruncă un ochi peste certificat, fluieră a pagubă, o privesc mirată
Iar au greşit datele de identificare ale terenului pe care ne judecăm, nu avem ce face cu el aşa, îmi explică.
O privesc la rândul meu, mă ridic şi mă duc la mine, pornesc messengerul, muzica şi fişierele de lucru toate deodată. Îmi mai iau un moment de reflecţie asupra situaţiei, apoi făcă nici un regret îmi introduc un picior, cred că stângul în atitudinea Zen şi mă apuc de lucru în stilul meu, nervos. 

5 comentarii:

  1. frumos articolul :)) suna a romanie si data viitoare fii te rog mai explicita cu certificatele astea... era povestea completa daca ne spuneai despre ce certificate e vorba si la ce folosesc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inlocuieste certificat cu orice. E acelasi drac.

      Ștergere
    2. daca nu ar fi asa aspre, asa aiurea cum le elibereaza ar putea fi folosite pe post de hartie igienica, foarte rar se intampla ca in certificatele de grefa sa fie toate mentiunile corecte din prima :P

      Ștergere
  2. @Lavinia ai mare dreptatee o intamplare ca aveam nevoie de un certificat, daca povesteam despre retetele compensate, trauma amintirii ma trimitea direct pe canapeaua psihologului

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis