joi, 17 ianuarie 2013

Cafeaua


O  cafea adevărată de obţine ca toate lucrurile de valoare cu trudă, cu jertfe umane, cu chinuri inimaginabile , abia după executarea acestui sacrificiu ritualic cafeaua dobândeşte adevărata aromă ( nu vorbim aici despre Luwak, cine ştie cunoaşte, cine nu googăleşte).
     So ce zi mai bună pentru o cafea decât o vineri şi ce ocazie mai fericită decât ieşirea Înălţimii mele de pe Antibiotice ( da Lulu, ştiu că vrei şi tu dar trebuie să mai creşti un pic).
    Aşa că pe la vremea prânzului Zoe, complet deteriorat de vârstă şi probleme majore cum ar fi obligativitatea concediului, dap se aplică şi la neuroni (al lui a avut concediu în week-end cu rezultate catastrofale, unde începuse de fapt paranteza asta? ) a reuşit să organizeze evadarea noastră de la ocnă şi plecarea spre tărâmuri mai însorite cum ar fi casa.
     În promovarea ideii „Supa de pui este mama, tatăl şi restul rudelor antibioticului” a trebuit să şăd frumos pe scăunel şi să pap supă. Primul sacrificiu pe calea obţinerii cafelei.
     Acum bănuiesc că am avut pur şi simplu noroc, s-o fi tras la bileţele şi s-a determinat că eu eram bolnavă sau mai bolnavă aşa că după nefericitul incident cu supa ziua a decurs conform personalităţii mele.
     Am stat acasă, Slavă Domnului, am avut o zi în care nu am admirat frumuseţile patriei la 120 de km/h şi am văzut desene animate ( deci trebuie să schimb cadoul de Crăciun şi să-i plătesc terapia de recuperare, că Anastasia e un film traumatizant în varianta Disney  ).
      Şi cum nimic nu merge mai bine la aşa film decât o cafea, Zoe, care zilele astea şi-ar dori să nu existe pe lume coloane vertebrale cu durerile aferente. şi-a călcat pe inimă şi a pornit la prepararea licorii.
     Esenţială este existenţa unui ibric pentru cafea, ca atare a fost împrumutat unul de la vecini, pentru că prudent din fire pe ale lui le transformase în vaze.
      După scormonirea atentă a trei dulapuri, pe cel mai de sus raft la care eu nu pot ajunge decât pe un scaun a fost descoperită cafeaua. Chiar mă întreb de ce era acolo.  După care lucrurile au devenit extrem de Alice în Ţara Minunilor.
      Ca să ne fie clar Zoe nu bea cafea, nu face cafea şi de principiu singura reacţie faţă de licoarea cu pricina e un oftat prelung sfâşietor de câte ori mă vede cu cana. Aşa că prepararea ar fi trebuit să fie înregistrată video dar eu eram în şoc şi el avea treburi mai importante.
     Întâi  a pus o linguriţă de cafea, după care pradă remuşcărilor că e prea slabă a scăpat jumătate de pachet, după care a intrat în dilema zahărului, cu ? fără? la fiert? după? A rezolvat-o eficient turnând cam jumătate de cutie pentru echivalenţă presupun.
      Pe la vremea asta deja arătam ca melcul exoftalmic, cu ochii ieşiţi mult în afară să înregistreze tot ce nu puteau Gicu şi Mărin să creadă. Când am văzut şi scorţişoara picioarele scaunul s-au înmuiat de uluială, am rămas fără cuvinte când a legat condimentul cu sfoară şi l-a scufundat în ibric. Nu, nu voia să-l înveţe să înoate voia să fie sigur că-l poate scoate afară după fierberea otrăvii.
      După ce a reuşit  sa dea cafeaua in foc, sa recupereze scorţişoara, să verse jumătate din produsul muncii pe masă şi să umple totuşi o cană de cafea, în care a trântit fără simţ artistic neşte frişcă, dar nu i-o iau în nume de rău că deja cred că-l omora spatele de la bibilitul pe lângă aragaz , minunea mi-a fost prezentată spre degustare.
      Eu, care este, mă uit lung la cană, mai arunc o privire pe geam, gândindu-mă că aş fi preferat să mor prin iunie şi ridic cu mâna tremurândă cana, închid ochii, spun rapid o rugăciune şi mă avânt, moment oportun să-şi descopere veleităţile de cloşcă şi să ţipe la mine
     Vezi că arde!
     Nu  a ars dar a pătat un pic, când mă sperii tind să vărs lichidele din cănile aflate la purtător, după infinite precauţii am reuşit în sfârşit să beau.
     De vreme ce scriu prezentul blog n-am murit, am fost la limita de a renunţa pe veci la cafeaua cu scorţişoară dar pe de altă parte am prea mare încredere în Zoe să nu ştiu  că va reuşi ceva mai bine de fiecare dată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis