duminică, 2 decembrie 2012

Doi neuroni zglobii


Pentru ca vorbesc des de Gicu si Mărin m-am gândit că ar fi cazul să îi şi cunoaşteţi.
Pe lumea asta eu cunosc o singură democraţie reală, viabilă, care şi-a demonstrat de-a lungul timpului capacitatea de a funcţiona.
   Nope, nu este referatul meu despre politica USA, de altfel nu sunt prea convinsă de existenţa unei democraţii acolo, dar asta e altă poveste, care nu are ce căuta aici.
      Democraţia depre care vorbesc funcţionează într-o pereche mai ciudată compusă din numai doi membri, dar este singura pe care am văzut-o mergând, niciodată o decizie nu a fost luată decât în unanimitate şi nimic nu a fost făcut vreodată de un singur membru, mai mult nimic nu a scăpat vreodată necomentat şi nediscutat de cei doi.
       Deci perechea asta e compusă din doi domni,  care întâmplător s-au născut în aceeaşi zi şi au împărţit până acum cam toate experienţele de viaţă.
     Gicu, pe numele lui adevărat George Diamandopol este un grec atipic, adică e blond, subţire şi rasat. Poartă în exclusivitate haine de marcă eventual Chanel sau Lanvin şi musai chiloţi Cătălin Botezatu.  A urmat şcoli exclusiviste, are o vastă cultură generală şi vorbeşte câteva limbi.
     Gicu a făcut cursuri de dans şi tai chi, a studiat feng shui şi arta conversaţiei, ascultă muzică simfonică şi citeşte ca un descreierat. De asemenea este cel mai puţin rezistent fizic, este un leneş înnăscut şi are  un talent nenatural de a găsi pe altcineva să facă treaba în locul lui.
        Mărin, se numşte de fapt, Mărin M. Mărin, şi M. este iniţiala tatălui său Mărin. Este oltean get beget, mic, negricios şi ţăndăros. Poartă cămăşi cu motive naţionale şi o salopetă de blugi murdară de vopsea şi ulei de motor. Fumează Mărăşeşti sudate una de alta şi bea kilograme de cafea.  Se poate certa ore întregi şi cu sine însuşi deşi îl are tot timpul la dispoziţie pe Gicu. Are idei puţine dar extrem de fixe şi nu acceptă să se iese din viziunea lui asupra vieţii. Se joacă pe calculator, are grădini şi ghivece cu plante în îngrijire şi este într-o continuă agitaţie.
       Vineri a fost pentru ei o zi ca toate altele. Primul s-a trezit Mărin, el este cel cu energia, puţin mahmur  că deh nu era să vadă meciul pe sec joi seara, dar a trecut imediat al treabă adică a început să-l zgâlţâie pe Gicu
     Gicule, ne trezim şi noi mai cu talent? Hai bro că avem treabă, telefoane ălea ălea.
       Încă cinci minute
      Nici un cinci minute , repede azi haine negre sau roşii?
     Negre
       Roşii
       Mergem la lucu
      Tocmai de aia
      Bine fie, roşii
      O sunăm pe aia mică?
     E prea devreme
    La opt o să fie prea târziu
     dar poate e ocupată
      Trimitem un mesaj
De acord
    Şi cam aşa a continuat toată ziua ca toate zilele vieţii lor. Pe la opt seara  Gicu şi Mărin au decis să mai răspundă odată la telefon. Era Zoe
     Bună seara doamnă
Gicu l-a privit pe Mărin printre gene
     Mărine ăsta face mişto de noi?
     Habar n-am Gicule dar aşa chef am de o ceartă
     Discuţie în contradictoriu, te rog
      Nu contează cum îi zici câtă vreme pot să urlu la el
     Fă-ţi de cap
    Şi uite aşa s-a mai terminat o vineri. Dacă nu aţi recunoscut personajele vă dau un indiciu. Gicu şi Mărin sunt cei doi neuroni care domiciliază în capul meu şi sunt răspunzători pentru mai toate necazurile mele

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis