joi, 27 decembrie 2012

Colinde


Eh da, am ajuns şi eu conform obiceiului cu 3 zile mai târziu la partea cu colindele şi mai exact cum s-au integrat ele în programul meu de Crăciun, care a fost atipic, adică el, Crăciunul.
De o viaţă am respectat automatismele moştenite din copilărie, încercuit ziua în agendă, pornit năvalnic la cumpărat de cadouri cu vreo lună înainte, apoi la aprovizionare de zici că se gată pământul ( între noi fie vorba cred că de aia nici nu s-au agitat românii foarte tare cu apocalipsa, doar avem antrenamente intense la cumpărături pentru trăit cu anii în tranşee de vreo câteva ori pe an), apoi la căutat bradul cel mai perfect mai rotund, mai verde, mai aromat, mai cum vreţi voi.
Anul acesta am zis că e cazul să facem o pauză, să gândim altfel aşa că am procedat în consecinţă.
Pasul 1 am uitat total de calendar dacă bunică-mea nu se apuca de împachetat sarmale şi plâns după prăjituri pentru obişnuitele ei pomeni nu m-aş fi prins că e Crăciunul, cu atât mai mult cu cât nu servesc programe tv.
Pasul 2 nu s-au cumpărat cadouri. Îmi cumpăr cadoul de Crăciun când îl găsesc, fac cadouri de Crăciun în iulie pentru că în decembrie Gigel şi Maricica s-ar putea să nu se mai bucure la fel de mult de ele şi unde scrie că trebuie musai  să cumpăr cadoaie la toată lumea numai aşa că e 25 decembrie?
Pasul 3 aprovizionare normală, nici mie nu-mi vine să cred că nu a fost necesar să achiziţionăm un porc şi o fabrică de brânză şi totuşi am supravieţuit, ba chiar ne e mai bine că nah masa nefiind încărcată cu 100 de feluri de mâncare te limitezi la cât duce stomacul tău, care nu îşi dublează miraculos volumul în seara de 24 decembrie, şi nu mai există tentaţia „să guşti” un pic din fiecare.
E drept că ne-am făcut de cap cu prăjiturile dar cu astea o comitem permanent aşa că unde sunt 3 tăvi de prăjituri pot sta şi 4.
Pasul 4 fără brad, n-am idei cât or fost scorurile numai că mi s-a părut ultracomplicat să-mi iau unul al ghiveci şi mi s-a părut aberant să serbez naşterea prin moartea unui brad, aşa că am  fost pe modulul fără. Cu ocazia asta nu am mai investit bugetul unei mici ţări africane în decoraţiuni noi că nici pe alea vechi nu am avut unde le atârna, ne-am descurcat admirabil zic eu cu instalaţiile electrice cumpărate în disperare în ultimii 5 ani cred.
Când faci sumarul aşa, te-ai gândi că nu a fost cine ştie ce Crăciun şi totuşi…..Deşi nu am scris o felicitare, nu am trimis un mail şi nici vreun sms că-s alergică a fost unul din cele mai mishteaux Crăciunuri ever.
A fost calm şi pace, nu m-am înjurat cu confraţii mei creştini la coadă prin mall, nu m-am călcat în picioare prin piaţă, nu mi-au îngheţat neuronii împodobind bradul în curte, nu am redescoperit credinţa rugându-mă pentru binele maionezei din salata de boeuf, nu am felicitat din suflet administraţia locală pentru modul minunat în care au curăţit străzile şi trotuarele pentru a avea parte de un trafic fluent şi sigur.
Am stat acasă în bucătărie şi am prăjiturit ca într-o sâmbătă obişnuită, am descoperit că Madre priveşte prea mult Cireaşa de pe tort, pentru că nu a putut sparge un ou fără să iniţieze vreun cântecel ceva şi ar fi frumos să spun că am colindat dar ar fi o minciună crasă, în urma unor studii intense am descoperit că ştim multe colinde numa’ primele 2 sau 4 versuri din fiecare aşa că în bucătăria noastră s-au cântat evergreen-uri specifice perioadei respectiv Drumurile noastre toate, Ionel Ionelule şi alte şlagăre adaptate, logic nici aici nu ştiam versurile.
Şi totuşi deşi nu am respectat nici unul din must have-urile cu care ne îndoapă filmele cu Crăciunuri perfecte a fost pentru prima dacă în mulţi ani când am simţit sărbătoarea cu fiecare nerv. S-ar putea ca efect secundar să am un Crăciun cu brad şi cadouri prin august  dar în fond Crăciunul contrat credinţei generale nu vine la data fixă stabilită de calendar, vine când îţi luminează inima ca instalaţiile alea de pom cu care încercăm convenţional să suplinim magia adevărată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis