marți, 13 noiembrie 2012

Printează-mă color


Aţi  văzut Diavolul se îmbracă de la Prada? Atunci aveţi o idee destul de clară despre cum a fost stagiul meu în timpul tinereţii. Aveam 100 de mii de lucruri de făcut la care pe fiecare minut se mai adăugau câteva şi eram total neştiutoare în ce priveşte aparatele din birou. Petreceam minute în şir încercând să-mi dau seama unde dispar lucrările din word  înainte de a fi apucat să le salvez, sunam în disperare prieteni ceva mai luminaţi în privinţa asta pentru a afla despre  misterele micilor ferestre albastre şi în general plângeam pe interior de câte ori trebuia să printez ceva pentru că de regulă singurele lucruri care aveau vreo culoare la final erau propriile degete.
Îmi aduc aminte cu destulă emoţie nu în mod necesar plăcută despre primul fax din viaţa mea. Era o treabă pătrăţoasă gri alburie şi numai Dumnezeu ştie de ce nemţească, fiecare buton de pe el explica negru pe alb în germană la ce foloseşte, logic este singura limbă de pe lume pe care nu o pricep, până şi cu japoneza mă descurc mai bine. Am petrecut ore bune încercând să-l conving să funcţioneze şi încă mai cred că atunci când o făcea era la mijloc ceva voodoo.
Ca atare povestea mea de dragoste cu aparatele din birou a fost una cu năbădăi şi ori de câte ori aveam posibilitatea să nu le folosesc profitam nu pentru că pe vremea aia m-ar fi preocupat pădurea ecuatorială ci pentru că tehnologia mă depăşea la toate colţurile.
De-a lungul timpului mi-am păstrat obiceiul, orice treabă care pare cât de cât tehnică este cât se poate de pusă la colţ în viaţa mea. Dacă se poate să fac totul online este ideal, cu internetul am reuşit cumva să mă descurc, aplicaţie online, joc online sau magazin online toate îmi plac.
Apoi s-au schimbat celelalte obiceiuri, nu mai cumpăr ziare pentru că încurcau casa degeaba, bine recunosc, îi mai iau bunică-mii  când face curăţenii majore, cumva nu cred că va reuşi să şteargă geamurile cu ediţia online  şi nici să aprecieze lavetele. Nu mai cumpăr reviste glossy pentru că am depăşit vârsta şi la astea mă uit odată pe an online.
Ajunsă în propria mea firmă am încercat să strâng toate aparatele la un loc aşa că mi-am luat o multifuncţională în promoţie care printează, faxează, scanează, copiază  şi aşa mai departe, care ca avantaj ocupă mai puţin loc iar faptul că am putut să o iau în rate mi s-a părut o ofertă Canon.
Sunt lucruri care îmi plac la ea, prefer să scanez  şi să trimit pe mail decât să trimit documentele prin curierat, prefer să lucrez pe drafturi pe calculator decât să printez variante de lucru, prefer să trimit fotografii prin ataşament decât să le înghesui în albume la care să nu am acces instant.
Cred că acesta este unul din avantajele majore accesul instant, la informaţie, la documente, la fotografii, la absolut tot ce am salvat şi încărcat undeva pe net., mi-e uşor să trimit ceva de oriunde oricui care are acces la internet, nu trebuie să merg acasă sau la birou să iau documentele în formă fizică şi să te transmit mai departe ca bonus totul e aproape instant, nici un serviciu de curierat nu va fi vreodată la fel de eficient.
Îmi place multifuncţionala mea şi cred că folosesc cel mai mult scanerul, viaţa mea ar fi foarte dificilă fără el. Când muncesc multifuncţionala cu toate funcţiile ei îmi este vitală.
Nimic nu îmi va scoate din viaţă cărţile tipărite, greutatea lor pe genunchi când mă ghemuiesc în fotoliu, mirosul lor de cerneală, paginile care uneori nu-s tăiate toate. Nimic nu mă va convinge că un sms sau un email cu o declaraţie de dragoste poartă aceeaşi emoţie ca un  una scrisă de mână şi strecurată într-un plic.
Suntem o societate dependentă de tehnologie dar încă mai păstrăm fotografii pe noptieră, mai scriem bilete de mână agăţate cu un magnet de uşa frigiderului, mai dăruim poveşti de Crăciun, tehnica nu ne-a furat umanitatea şi nici nu cred că o va face vreodată, cel puţin aşa sper.
În viaţa privată imprim pe hârtie idei, imagini, amintiri. În viaţa profesională, folosesc la maxim celelalte forme şi visez la ziua în care nu voi mai căra după mine kilograme de hârtie pentru comunicare.

 A fost SuperBlog 2012 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis