duminică, 18 noiembrie 2012

Greata


M-am trezit ca tot  omul leneş dar care se tratează pe la 10 şi am zis să beau cafeaua domneşte cu nasul pe net că de aia plătesc abonamentul, plus că în ultima vreme nici nu mai apuc să văd şi eu un colţ de site de socializare fiind mai tot timpul ocupată cu altele.
Până aici planul era perfect, redactat o stacană de cafea, instalat comod pe scaunul cu 7 perne menit să-mi uşureze gândirea în zilele în care la acelaşi calculator muncesc cu spor şi aterizat pe facebook.
Fix trei poze cu pisici drăguţe am apucat să văd după care au început să se întâmple lucruri ciudate, am observat că aveam ditamai gogoloiul roşu la notificările cu cereri de prietenie şi când am accesat butonul cu pricina mi s-a părut vreo 2 minute că taman am downloadat din greşeală listele electorale de pe colegiile din zonă. Înainte de a mă lămuri ce e cu popularitatea asta a mea crescută de vrea tătă lumea să-mi fie amic mi-a scăpat privirea şi pe peretele propriu. Era feeric, nu am mai văzut atâtea familii fericite dar fericite la maxim de pe vremea când mă uitam pe Disney Channel.
Oameni cu nevestele de braţ, oameni pupându-şi forţat copii care mai că nu se zbat să le sară din braţe pentru simplul motiv că îi văd atât de rar încât nici nu-i cunosc bine. Oameni care răspund senin că soţia face bine şi copilul e la grădi şi despre care ştiu sigur şi personal că nu mai au soţie iar pentru pensia copilului e circ gratis în fiecare lună.
După asta au urmat pozele cu oameni la plimbare preocupaţi de soarta concitadinilor lor, am văzut chestii pe care poate peste 4 ani le voi mai vedea, candidaţi care în restul anului nu se obosesc să încetinească în faţa unui semafor verde pentru pietoni criticând dur şofatul agresiv, i-am văzut mergând pe jos, înconjuraţi ridicol de grupuri masive de oameni îmbrăcaţi în culorile de campanie  ca nu cumva să ne scape rostul acestei surprinzătoare plimbări şi i-am văzut conversând cu pensionari stafidiţi şi uluiţi de bunăvoinţa domnului candidat de a se preocupa de problemele lor.
Nu am acceptat nici una din cererile de prietenie, am dezactivat opţiunile care-mi aduceau pe perete fotografiile la care alţi prieteni dădeau like-uri în neştire şi mă bate gândul să  mai fac o curăţenie în lista de prieteni şi pe principiul acesta. Şi aştept.
Aştept să-i văd pe aceeaşi candidaţi după alegeri încercând laolaltă cu mine poleiul şi nămeţii de pe trotuare, îi aştept să verifice cum funcţionează traseele modificate ale autobuzelor, cum e să ocoleşti vreo 15 minute al minus 15- 20 de grade Celsius  şantiere părăsite.
Aştept să îi văd în piaţă interesându-se de problemele aceloraşi pensionari stafidiţi şi după ce-şi vor fi asigurat un loc cald şi moale în care să-şi odihnească posteriorul următorii 4 ani. Aştept să văd o maşină de vot eficientă care să aducă pe piaţă şi legi aplicabile, aştept să văd o ordine în nonsensul legislativ, aştept să trăiesc într-o lume normală.
Între timp încerc să mă decid dacă să învăţ suedeza sau norvegiana pentru că nu mă mai uit de mult pe Disney Channel şi sunt sigură că ar trebui să aştept cele de mai sus foarte mult timp, preţurile la Metoclopramid  au crescut în mod firesc determinat de cerere, iar pastilele împotriva greţii oricum predispun la formarea de cheaguri în sânge mai ales dacă le consumi aşa cum trebuie pentru a face faţă politicienilor de România.
Un bilet pentru Suedia va rog, da, numai dus
På snart

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis