duminică, 4 noiembrie 2012

Cutia Pandorei


De ceva vreme am fost atât de prinsă cu SuperBlog-ul şi munca încât nu am mai avut timp să scriu, eu şi cu mine am fost ultraocupate şi totuşi….
De ceva vreme mă hăituieşte Pandora. Nu, nu cartea lui Frank Herbert ci cealaltă Pandora, originala ca să zicem aşa sau mai bine zis cutia ei.
A fost o vreme în care mă gândisem să-mi numesc aşa blogul, nu mai ştiu de ce am renunţat, probabil nu am ştiut nici atunci, ştiu numai că a existat undeva în mine o fibră de suflet care nu mi-a dat voie.
Am citit Legendele Olimpului devreme, mult prea devreme pentru a le înţelege toate nuanţele şi despre Pandora şi cutia ei am aflat numai elementele de bază, pentru a se răzbuna pe oameni Zeus o trimite pe pământ pe Pandora şi îi dă o cutie drept zestre, mă rog pentru greci era un cadou.
Epimeteu, fratele lui Prometeu, cedează prima dată frumuseţii Pandorei şi se căsătoreşte cu ea, a doua oară propriei curiozităţi şi deschide cutia primită în dar.
Din cutie se revarsă toate relele  şi se răspândesc pe pământ şi aşa am dobândit cruzimea, aroganţa, suferinţa, lenea, bolile, teama, înşelăciunea, tristeţea  atât de speriat a fost Epimeteu de ce a dezlănţuit în lume încât a închis cutia unde mai rămăsese numai firava Speranţă aproape împiedicând-o să iese şi ea în lume.
Aproape dar nu efectiv.
Aşa cum spuneam la vremea când citeam această poveste eram mică şi am acceptat fără discuţii varianta universal vehiculată, în vreme ce restul zeilor puseseră în cutie relele, Hestia, sau poate Atena, a mers contra curentului şi a pus ceva bun: Speranţa, singura care îi face pe oameni să reziste.
Cu timpul mi-am revizuit poziţia, nici unul dintre zei nu a făcut o excepţie, nici unul nu a pus ceva bun în cutie, Speranţa este poate darul cel mai otrăvit pe care l-am primit prin Pandora.
Cruzimea poate fi îmblânzită, aroganţa controlată, teama învinsă, suferinţa depăşită. Toate sunt stări temporare cărora le poţi opune contrariul.
Speranţa nu poate exista decât pe fondul unei probleme, speranţa este un drog prin care îţi amorţeşti simţurile, prin care încerci să te convingi că problema nu poate exista la infinit, speranţa este o stare permanentă care te împinge să faci pas după pas pe calea suferinţei aşteptând ceva bun, aşteptând un miracol.
Poţi construi pe orice teren, poţi construi pe piloni deasupra apei, poţi săpa fundaţii în stâncă, poţi corecta defectele unui teren pe care îl ştii cu vicii, pentru că defectul acela este o stare sigură despre care ştii că nu se va schimba şi îţi iei măsuri de siguranţă.
Poţi construi atâta vreme cât nu se implică speranţa, pentru că ea te împiedică să accepţi defectul ca fiind de neînlăturat, ea te va face să aştepţi o reparare a situaţiei, te va opri să înalţi piloni, poate se va retrage apa, sau să sapi fundaţii, poate se va înmuia muntele.
În lipsa speranţei relaţiile dintre oameni ar fi mult simplificate, am şti că minciuna nu va înceta, că sentimentele nu vor înflori, că situaţia nu se va îmbunătăţi şi am pleca mai departe.
Dar noi sperăm că de acum înainte nu vom mai fi loviţi, minţiţi, jigniţi, ignoraţi, sperăm că vom fi iubiţi, îngrijiţi, protejaţi, sperăm că situaţia se va mai îmbunătăţi.
E adevărat, relele din cutia Pandorei ne-au înăsprit condiţiile de viaţă, ne-au forţat să ne descurcăm în cazuri extreme  dar ne-au învăţat că putem contracara sau ocoli orice problemă, speranţa ne ţine nemişcaţi în mijlocul dezastrului aşteptând o îmbunătăţire. Celelalte rele ne-au învăţat să ne adaptăm, să învăţăm să ne alegem bătăliile,  speranţa ne face să credem că le putem câştiga pe toate, ne anihilează instinctul de autoprotecţie, ne pune la dispoziţie nisipuri mişcătoare, ne lasă să construim şi ne face să construim din nou chiar după ce visul ne-a fost dărâmat.
Şi atunci  chiar a existat ceva bun în Cutia Pandorei?


4 comentarii:

  1. Trebuia sa dai tu cu toate de pamant :( Ma enerveaza ca ai dreptate !

    RăspundețiȘtergere
  2. Și totuși,speranța, uneori, e aceea care te ajută să mergi mai departe. E ca și medicamentele. E rău că ai ajuns în situația să ai nevoie de ele, dar fără ele, în unele cazuri, nu există vindecare. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea, în loc să citesc duzina, m-am trezit cu acest minunat articol în faţă şi m-ai zdruncinat zdravăn. Niciodată, dar niciodată nu am avut această viziune. Eşti extraordinară!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In ultima vreme am pus in dubiu adevarurile universale si sunt ceva mai fericita dupa etapa asta :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis