duminică, 2 septembrie 2012

Septembrie


Blog scurt până mi se coace pâinea. Am descoperit azi că e septembrie. Nu pentru că scrie în calendar, asta băgasem de seamă de ieri ci pentru că afară e lumină de septembrie.
Nu ştiu alţii cum sunt, vorba lui Creangă, dar la mine ăsta e unul din cele mai bune lucruri de pe pământ, lumina de toamnă, care parcă are altă densitate,care  se scurge din ceruri încet ca o miere parfumată, lumina care începe să devină aurie în septembrie şi se tot intensifică până când încep zilele gri de ploaie măruntă.

Îmi place lumina de septembrie, e blândă, moale, nu doare ca aia de vară, e ca un praf de zâne presărat peste lume care dă numai aşa o uşoară notă de auriu dulce.
Îmi place şi aerul de septembrie, dimineţile cu miros de proaspăt şi serile cu un vag accent de fum, dacă ar reuşi cineva să.-l  îmbutelieze probabil că mi-aş cumpăra parfum de septembrie.
Şi îmi place senzaţia de belşug, de abundenţă, roade s-au cules tot anul dar parcă acum e apogeul, tuciuri şi cratiţe bolborosesc neîntrerupt o vrajă peste zacuscă şi ultimele bulioane, peste dulceaţa de prune şi pelteaua de gutui, borcane pline cu amestecuri delicioase se aliniază în cămara cu etichete elegante scrise înflorat de mână.

Şi parfumul mustului dulce, ameţitor ridicându-se din trupurile strugurilor zdrobiţi.
Îmi plac începuturile şi pentru că asta e am fost o tocilară, septembrie cu începutul şcolii era o aventură întreagă, aducea cu el emoţia, anticipaţia şi deşi şcoala s-a dus, creierul meu pavlovian încă generează senzaţia de câte ori dă cu ochii de o filă de calendar pe care scrie septembrie.
Îmi plac culorile de septembrie, încă mai e verde, dar apare şi auriul palid şi pete de ruginiu, pădurile ard , câmpurile se topesc în soare, fire lungii şi argintii de pânză de păianjen leagă după reguli complicate diverse crengi.
Septembrie e blând, e catifelat, lumea se pregăteşte de schimbare lent, nu e izbucnirea năvalnică a primăverii, nu e intervenţia bruscă a iernii, e ritmul acela cald care te prinde în mreje în fiecare seară înainte de a adormi, în vremea când încă mai prinzi contururi diluate de realitate dar cu coada ochiului închis întrevezi şi lumea de vis.
Septembrie e o stare lentă de toropeală în care sufletul ţi se diluează şi se extinde înglobând în el lumea întreagă.
De aia îmi place mie septembrie şi probabil ar mai fi de spus dar nu aş vrea să-mi ard pâinea. Ţie de ce îţi place septembrie?

PS : Nu am ars-o :D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis