joi, 6 septembrie 2012

sa vorbim


De fiecare dată când mi-am mormăit în barbă a neînţelegere despre o situaţie, Nornele au avut grijă să mă lumineze.
Niciodată, până zilele trecute, nu am priceput acea ciudată emoţie uşor paralizantă  despre care se pretinde că îîi cuprinde pe bărbaţi în faţa unei fraze extrem de simple „Trebuie să vorbim!”
Mno şi pentru asta, printre altele, am primit-o cadou pe Morty şi din lungile noastre conversaţii în miez de noapte am început încet şi sigur să solidarizez cu adversarul.
Adică să ne înţelegem: ieşim împreună, stăm cu ceasurile la cafea, ne uită dumnezeu la discuţii despre corenţi literari sau alte chestii de gen, ne trimite, sms-uri tembele, ne ţinem de mână, ne sărutăm etc. De ce în condiţiile astea „trebuie să vorbim!” o dată al două zile ca să ne definim relaţia.
Îţi imaginezi că în timpul liber dintre convorbirile noastre am stat să analizeze mai ceva pe Luceafărul lui Eminescu relaţia dintre noi? Nu! Am avut alte treburi de făcut.
Şi dacă vorbim rezolvăm ceva? Crezi că o să ofer o analiză complexă şi precisă a relaţiei noastre în care sunt 35% prietenie, 45% atracţie sexuală şi 20% romantism? E omeneşte posibil să fac analiza asta?
Şi dacă o fac oricum îmi dă cu  radical că tu sigur vrei 100% romantism şi abia peste vreo 3 zile te gândeşti că ar fi bine să existe şi o doză de amiciţie numai că nu ştiu unde că depăşim procentajul admis.
Dacă te sun să îţi povestesc cum mi-a fost ziua nu o fac pentru că altfel îmi intră rinichii în blocaj ci pentru că vreau să te aud şi să împart cu tine povestea, aşa că sincer nu e un pic redundant să mă întrebi dacă mi-a fost dor de tine_ Şi dacă tot am zis că da printre măsele scrâşnite, că nah poate ar fi trebuit să caut altă Julietă, una mai destupată al cap care să priceapă chestiile implicite, chiar e cazul să supralicitezi cu „Cât de mult? Mult mult de tot?”
Comunicarea e bună, e esenţială, e o condiţie sine quanon  a unei relaţii dar supracomunicarea e la fel de rea ca tăcerea, poate chiar mai rea. Poate eu nu sunt genul care îşi scoate periodic sufletul al aer prin vorbe ca să ăşi facă restul o părere despre cum stăm, poate nu cred în sufocarea cu drăgălăşenii şi pisiceli, poate al mine „Te iubesc „ nu funcţionează pe post de bună ziua.
Aşa că data viitoare când ai un acces de analiză feroce ia în calcul şi mesaje nonverbale altfel al un moment dat e posibil să ne exprimăm şi analizăm relaţia atât de mult încât nu o să mai avem timp să o trăim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis