sâmbătă, 22 septembrie 2012

Generatia.....


Pentru că nu vreau să pat cine ştie ce pe teme de plagiat,  l-am copiat dar tot de la mine, e o operă de tinereţe, adică de acum aproape un an
Până acum am avut parte numai de varianta online a ceea ce înseamnă să fii Pitzi, poate au existat dintotdeauna în jurul meu dar nu le-am dat atenţie, poate nu. Cert e ca nu le vedeam. Până azi.
       Am plecat de la birou cu o bruscă hotărâre de a face piaţa, aşa aveam eu chef la ora aia să-mi iau cireşe şi roşii, eventual ceva brânză şi musai nectarine.
         Ştiu că e trendy să cumperi cele de mai sus din supermarket, plimbându-te măcar o oră pe alei dotat cu un cărucior care te tentează să arunci în el produse de care nu ai  nevoie dar ai auzit numai de bine despre ele sau produse de care nimeni nu a auzit şi poate-poate lansezi un curent.
      Pe mine una mă exasperează mersul în spatele unor doamne care verifică inclusiv rasa găinii care a produs îngrăşământul folosit pe roşia în cauză, mă scot din minţi puştii care se tăvălesc artistic în faţa raftului cu ciocolate ştiind că ruşinat de scandal părintele va ceda şi va cumpăra moftul odraslei.
     Şi nici nu mai povestesc de cei care se hotărăsc la casă să schimbe jumătate din ce au în coş.
        Mi-am asumat riscul de a fi demodată şi m-am dus în piaţa mică din cartier, unde Nea Costică de la aprozar nu ar visa să-mi pună roşii storcite în plasă şi mă anunţă discret că mai bine iau cireşe mâine, semn clar că e ceva în neregulă cu cele care lăfăie roşii şi pietroase pe tarabă azi.
         Îmi epuizez lista de cumpărături, îmi iau plasele şi mă îndrept liniştită spre autobuz. Da, ştiu de asemenea că majoritatea colegelor mele s-ar sinucide ca în tragedia greacă înainte de a se urca în autobuz alături de plebe şi încă având în dotare în locul unei genţi de fiţe, plase de plastic cu desene viu colorate.
        Părea să fie una din zilele „Viaţa e frumoasă”, dar nu a fost să fie. Când sunt relaxată, când mintea mea nu se chinuie întorcând pe toate feţele o problemă căreia încă nu i-am găsit soluţie, încep să aud ce se întâmplă în jur.
      Azi am început brusc să aud conversaţia a două fete care mergeau în spatele meu.
        „Cum să mă trezesc fată cu noaptea în cap? Nu putem merge mai târziu?”
         Prima reacţie a fost s-o compătimesc adică era sâmbătă şi atunci să se trezească devreme? Dar a continuat şi cu ocazia asta am aflat ce înseamnă cu noaptea în cap : ora 12  ziua,  adică la prânz ca să fiu demodată până la cap.
        Am ascultat că nu prea mai aveam de ales cam ce a făcut a cu Gigel azi noapte şi ce urma în seara asta, m-am emoţionat până la lacrimi când telefonul a sunat pe o manea probabil celebră. Deja eram curioasă cum arată.
       Şi curiozitatea mi-a fost satisfăcută, ne-am oprit alături în aceeaşi staţie de autobuz. Şi brusc mi s-a umplut mintea de sfaturi pe care nu am putut să i le dau.
        Nu am nimic împotriva pantalonilor cu talie joasă, chiar îmi plac, dar dacă vrei să-i porţi e aşa greu să te asiguri că ţi-ai luat mărimea potrivită şi colăceii nu se revarsă pe deasupra curelei care îţi  face probabil vânătăi?
       Singura care arată acceptabil în nuanţa aia de roz, pe care eu una nu mai văzusem de la alviţa din copilărie, este Barbie, dacă eşti cumva admirator al ei.
       Dacă ai timpul, răbdarea şi posibilitatea financiară să-ţi vopseşti părul în 9 culori, mai fă un efort şi îngrijeşte-ţi cariile, ideal pe toate dar măcar cele de pe incisivi, şi da incisivii sunt dinţii din faţă ca să nu rămână vreun dubiu.
        Unghiile pe care sunt pictate simboluri abstracte nu se potrivesc absolut deloc cu murdăria de sub ele.
       Parfumul oricât de mult, de dulce sau puternic ar fi nu va reuşi în vecii vecilor să înlocuiască banalul săpun şi apa.
        Dacă te uiţi la ceas la ora fixă nu înseamnă în nici un caz că te iubeşte şi te poţi relaxa în privinţa „panaramei” cu care dansa aseară în club în faţa ta.
     E drept că fardurile pot ajuta dar nu atunci când îţi „tencuieşti „ faţa cu un amalgam de fond de ten şi pudră, peste care trânteşti şi un blush toate 3 în mod necesar de altă nuanţă decât tenul tău şi mai ales fără vreo legătură între ele.  Chiar dacă unghia degetului mic de la mâna dreaptă are lungimea ideală pentru operaţiune nu e cazul să te scobeşi în nas în plină stradă.
       Probabil dacă autobuzul nu ar fi venit la timp aş mai fi avut sfaturi de dat, dar am fost salvată de clopoţel şi Slavă Domnului nu mergeam în aceeaşi direcţie.
       Şi da, din uşa autobuzului mi-a mai trecut prin minte un sfat, poate cel mai important, dacă nu "ţi-a venit "(ca să te citez) de trei luni nu te întreba dacă eşti însărcinată şi nu-ţi mai acorda o lună să vezi ce se întâmplă, mergi la doctor, s-ar putea ca o sarcină să fie cea mai mică dintre problemele tale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis