marți, 25 septembrie 2012

Da/Nu


Am chiulit mult de pe aici. Dacă stau să mă gândesc bine nici nu aş putea spune de ce. Pentru că mi-era lene, mi-era greu să mă concentrez, mi-era milă de mine şi de complicaţiile pe care mi le inventez în viaţă.
Mda ştiu, o să mi se spună că viaţa nu e în alb şi negru, că e într-o multitudine de tonuri şi subtonuri de gri şi cenuşiu, că e complicată, că lucrurile nu-s clare, că numai o viziune simplistă ar cere linii drepte ca o stradă nemţească.
Nu e aşa. Lucrurile sunt extrem de simple şi se rezumă la două cuvinte „Da” şi „Nu”. În viaţă, nu există „parcă”, „aproape”, „oarecum” pentru un motiv destul de simplu viaţa în sine are numai două valori ca orice sistem binar , poţi să o exprimi cum vrei în perechea logică „Adevărat / Fals”, în scrierea informatică „0/1” în simplistul meu „Da/Nu”, toate formulele exprimă aceeaşi stare de fapt la care se rezumă viaţa.
Când te întreb dacă eşti în viaţă, nu poţi răspunde decât cu Da sau Nu şi cam asta se aplică la toate aspectele vieţii tale, dacă nu pentru alt motiv atunci pentru că sunt o parte a întregului şi trebuie în mod necesar şi obligatoriu să respecte regulile acestuia.
Nu eşti „aproape” în viaţă, eşti sau nu şi atunci de ce ne complicăm cu 100 de mii de tonuri şi nuanţe în rest?
Iubeşti sau nu, ai sau nu, poţi sau nu, vrei sau nu. Şi gata.
Normal nu puteam trage concluziile astea analizându-mă pe mine sau pe alţii, nope eu am avut nevoie de un câine pentru a decide că în fond viaţa e foarte simplă. Şi anume un câine al străzii, cu un picior frânt sau cel puţin lovit zdravăn care încerca să traverseze o stradă cu 4 benzi de circulaţie şi refugii minuscule între ele.
La prima a avut noroc, puţin mai în faţă era un semafor deci strada a fost goală, la a doua a trebuit să planifice, între benzile 2 şi 3 a trecut prin ceea ce noi oamenii numim în mod constant viaţă. Circulaţia s-a intensificat, ambele benzi din faţa şi din spatele lui erau la fel de pline de maşini în viteză şi o vreme s-a învârtit în loc, speriat şi nesigur, până când a luat o decizie, a riscat şi a traversat şi banda 3 iar apoi la ultima cineva a oprit maşina pentru a-l lăsa să ajungă pe trotuar.
Şi cam aşa ne petrecem noi mult timp, nepermis de mult, în mijlocului drumului fiindu-ne teamă să mergem fie înainte, fie înapoi. Ne temem să ne punem întrebări, să ne răspundem la ele şi să luăm decizii în baza răspunsurilor.
Şi în fond nici nu sunt multe întrebări ci una singură „În situaţia asta primesc ceea ce îmi este necesar să fiu fericit?” dacă da stai acolo că doar îţi e bine, dacă nu pleacă, traversează banda 3 şi mergi înainte, în cel mai rău caz te poate călca o maşină, în cel mai rău caz tot ce ştiai tu despre viaţa ta se va nărui, dar un sfârşit este prin el însuşi limitat în timp. Sfârşitul este de preferat unei vieţi captive între două benzi de circulaţie, prizonier al fricii.
Deci pe care bandă eşti acum?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis